Eul este simţire sau gândire – emoţie sau reflexie?

Unul dintre psihologii umanişti, C. E. Moustakas, con­sidera într-o lucrare dedicată Eul-ui că „este mai uşor să simţi Eul, decât să-l defineşti”. Şi totuşi definiţiile n-au lipsit şi con­tinuă să nu lipsească. Ele sunt însă atât de diverse, cu accente atât de diferite, încât par a fi descurajatoare.

Vom reda în cele ce urmează câteva dintre definițiile de bază ale termenului de Eu:

„Eul rămâne veşnic simţire subiectivă… Eul este simţire comună tuturor oamenilor, dar în limitele conştiinţei individuale, căci el este un fapt de conştiinţă, trăit şi actual” (Constantin Rădulescu Motru);

 „Eul este entitate unică, personaj ascuns privirii din afară, agent al acţiunilor noastre originale şi libere” (Vasile Pavelcu) ;

„Eul este ceva de care suntem imediat conştienţi, regiunea, caldă, centrală, strict personală a vieţii, un fel de nucleu al fiinţei noas­tre” (G. W. Allport);

 „Eul este forma supremă a fiinţei noastre conştiente…; conştiinţă reflexivă constituită într-un sistem de valori proprii persoanei…; forma problematică a fiinţei noastre conştiente” (H. Ey);

„Eul este o combinaţie de conştiinţă şi de alegeri” (J. T. F. Bugental);

„Eul este un sistem central al personalităţii care se dezvoltă în patru direcţii: a ceea ce noi dorim pentru noi înşine, a ceea ce noi credem că datorăm altora şi lumii în general, a expresiei noastre personale şi a capacităţii de a ne autorealiza, a autoevaluării” (Char­lotte Buhler);

„Eul este conştiinţa de sine, nucleul sistemului personalităţii, care cuprinde cunoştinţele şi imaginea de sine, atitudi­nile conştiente sau inconştiente faţă de valori” (Paul Popescu Neveanu) ;

„Eul este individualitate conştientă de sine şi afirmată… sediul ansamblului de motivaţii, percepţii, a conştiinţei şi acţiunilor, care condiţionează adaptarea la mediu… nu este o entitate fizică ci un produs” (Norbert Sillamy);

„Eul desemnează sediul conştiin­ţei, persoana” (Madeleine Grawitz);

„Eul este obiect al pro­priei sale cunoaşteri şi evaluări… reglator al memoriei şi al biografiei personale” (D. K. Lapsley, S. M. Quintana);

„Eul este centra­rea psihică a insului, nuclearizarea psihică a acestuia, autoreflectarea sa în propria-i conştiinţă” (Ion Alexandrescu);

Iată deci cum gândirea, reflexi­vitatea, intenţionalitatea, procese prin intermediul cărora omul se cunoaşte pe sine, se gândeşte pe sine, apar ca elemente pri­mordiale ale Eului.

Eul și Personalitatea, Mielu Zlate

Jurnal Spiritual

Mai multe articole ale acestui autor puteţi citi aici