Unul dintre psihologii umanişti, C. E. Moustakas, considera într-o lucrare dedicată Eul-ui că „este mai uşor să simţi Eul, decât să-l defineşti”. Şi totuşi definiţiile n-au lipsit şi continuă să nu lipsească. Ele sunt însă atât de diverse, cu accente atât de diferite, încât par a fi descurajatoare.
Vom reda în cele ce urmează câteva dintre definițiile de bază ale termenului de Eu:
„Eul rămâne veşnic simţire subiectivă… Eul este simţire comună tuturor oamenilor, dar în limitele conştiinţei individuale, căci el este un fapt de conştiinţă, trăit şi actual” (Constantin Rădulescu Motru);
„Eul este entitate unică, personaj ascuns privirii din afară, agent al acţiunilor noastre originale şi libere” (Vasile Pavelcu) ;
„Eul este ceva de care suntem imediat conştienţi, regiunea, caldă, centrală, strict personală a vieţii, un fel de nucleu al fiinţei noastre” (G. W. Allport);
„Eul este forma supremă a fiinţei noastre conştiente…; conştiinţă reflexivă constituită într-un sistem de valori proprii persoanei…; forma problematică a fiinţei noastre conştiente” (H. Ey);
„Eul este o combinaţie de conştiinţă şi de alegeri” (J. T. F. Bugental);
„Eul este un sistem central al personalităţii care se dezvoltă în patru direcţii: a ceea ce noi dorim pentru noi înşine, a ceea ce noi credem că datorăm altora şi lumii în general, a expresiei noastre personale şi a capacităţii de a ne autorealiza, a autoevaluării” (Charlotte Buhler);
„Eul este conştiinţa de sine, nucleul sistemului personalităţii, care cuprinde cunoştinţele şi imaginea de sine, atitudinile conştiente sau inconştiente faţă de valori” (Paul Popescu Neveanu) ;
„Eul este individualitate conştientă de sine şi afirmată… sediul ansamblului de motivaţii, percepţii, a conştiinţei şi acţiunilor, care condiţionează adaptarea la mediu… nu este o entitate fizică ci un produs” (Norbert Sillamy);
„Eul desemnează sediul conştiinţei, persoana” (Madeleine Grawitz);
„Eul este obiect al propriei sale cunoaşteri şi evaluări… reglator al memoriei şi al biografiei personale” (D. K. Lapsley, S. M. Quintana);
„Eul este centrarea psihică a insului, nuclearizarea psihică a acestuia, autoreflectarea sa în propria-i conştiinţă” (Ion Alexandrescu);
Iată deci cum gândirea, reflexivitatea, intenţionalitatea, procese prin intermediul cărora omul se cunoaşte pe sine, se gândeşte pe sine, apar ca elemente primordiale ale Eului.
Eul și Personalitatea, Mielu Zlate
Jurnal Spiritual
Mai multe articole ale acestui autor puteţi citi aici