Ion Besoiu: Eu sunt un om al vetrei româneşti

Dezinvolt, cuceritor, blând, dar autoritar. Asa mi-l amintesc pe Ion Besoiu. E de ajuns sa rostesti numele lui Anton Lupan, capitanul Sperantei din “Toate pânzele sus”, un personaj ramas în memoria tuturor copiilor vreme de câteva generatii pentru demnitate, curaj, inteligenta, omenie

besoiu_5

si pentru idealurile sale nobile, si astfel subliniezi o mica parte din amprenta pe care acest actor a lasat-o asupra noastra, a românilor. Dar cariera sa cuprinde peste 100 de filme printre care „Tudor“, „Neamul Soimarestilor“, „Haiducii“, „Mihai Viteazul“, „Puterea si adevarul“, „Atunci i-am condamnat pe toti la moarte“, „Un comisar acuza“, „Nemuritorii“, „Actorul si salbaticii“ sau serialul „Lumini si umbre“. A jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu aproape 16 ani, apoi s-a mutat la Bucuresti, unde a jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” si a fost, pentru 12 ani, director. Nepretuite întâlniri, minunate povesti aduse pe marele ecran sau pe scena, prietenii incredibile. L-am vazut aproape în tot ce a facut de-a lungul carierei, filme, teatru, televiziune. Are un farmec ardelenesc de netagaduit, iar când începe sa povesteasca se opreste parca timpul pe loc. Iubeste arta, frumosul, credinta si mai ales pamântul din care Dumnezeu a rânduit ca el sa se nasca. Voi fi mereu recunoscatoare pentru privilegiul de a vorbi cu maestrul Ion Besoiu despre credinta, prietenie, pamânt si suflet.

besoiu_4

Ati legat prietenii frumoase si solide de-a lungul carierei, care au rezistat înfruntând timpul si vremurile. Cum se împaca meseria cu prietenia

Secretul prieteniei Dragostea în primul rând. Cum spune latinul „Daca vrei sa fii iubit, iubeste!“ Eu i-am iubitpe colegii mei, iar ei mi-au raspuns cu aceeasi iubire, fiind oameni de calitate. Asta ne-a asociat. Uneori am avut aceleasi idealuri. Am gândit la fel si ne-au legat teluri comune. Daca ma refer la prietenii din profesia mea. Ceilalti care mi-au stat alaturi si îmi stau alaturi au fost oameni care m-au înteles si pe care i-am înteles, m-au ajutat, eu la fel, dar dupa puterile mele. Asa ca le multumesc tuturor. Am reusit sa pierd, cu ghilimelele de rigoare, în ultima vreme, niste prieteni adevarati, niste colegi de mare valoare artistica, pe care-i regret nespus. Am reusit în ultimul an sa adun niste regrete pe care din pacate nu am cum sa le scutur de pe mine si din interiorul meu. Sper ca anul care urmeaza sa fie mai bun, sa nu mai pierd atâtia oameni apropiati!

besoiu_6

Ati avut o copilarie apropiata de credinta adevarata, în comuniune cu natura. Ce înseamna credinta pentru dumneavoastra, domnule Ion Besoiu

Fara credinta nu se poate nimic. Port mereu în suflet Rugaciunea împarateasca Tatal nostru. O rostesc în fiecare dimineata, si seara la culcare. Nu se mai pastreaza obiceiul de a merge la biserica duminica. În unele locuri mai mult, în altele mai putin, dar nu se pastreaza asa în totalitate. Viata noastra, cum zice Blaga, s-a nascut la sat. Oamenii mergeau la biserica în satele lor în numar mare, mai ales de sarbatori, de Craciun, de Pasti, de hramuri importante. Mergeau si duminicile. Tineretul s-a cam îndepartat de biserica, ceea ce nu este benefic pentru o natie. S-a îndepartat de credinta în Dumnezeu, de ceea ce Hristos ne-a învatat si asta este o mare pierdere pentru un popor. Înainte preotul era animatorul principal al satului nostru românesc, care din nefericire s-a despopulat puternic, el era îndrumatorul, sfatuitorul oamenilor, când era un preot harazit, si majoritatea sunt preoti haraziti, cu har de la Dumnezeu. Eu, multumesc lui Dumnezeu, nu stiu daca stii, am fost decorat cu cea mai mare distinctie care se poate da unui laic, Crucea Saguniana, o rasplata a Mitropoliei Ardealului pentru ca am realizat un film cu ocazia sfintirii lui Andrei Saguna. Un film bazat pe ideile mele, pe scenariul meu, sprijinit de Fundatia Sibiul Vechi, o încercare de a reînvia într-un fel dorinta românilor de iubire fata de Hristos si fata de biserica. Ma bucur ca am pus si eu o caramida la repararea acestui dom crestin, pentru ca asta este menirea noastra a tuturor, sa luptam sa ne pastram si credinta noastra nationala, si credinta religioasa, si credinta familiala, si credinta de iubire în aproapele nostru. Credinta noastra de bine. Sigur, nu trebuie exagerat, nu trebuie sa devenim habotnici, trebuie sa ne pastram o directie pe aceasta coordonata a devenirii noastre în bine care se numeste credinta în Dumnezeu. Fara ea ce ne-am face. Este o speranta.

besoiu_3

Oare unde duce aceasta risipire, aceasta îndepartare de la radacini, de la adevar

Îndepartarea de pamânt este un lucru foarte trist. Noi suntem un popor talentat în agricultura si în cresterea animalelor. Am jucat un rol în fie iertatul meu prieten Titus Popovici serialul lui „Lumini si umbre“, Iuliu Maniu, care dadea un interviu în anii 46 unui ziarist american si spunea „Daca noi vom stii sa dezvoltam în continuare cresterea animalelor si cultivarea pamântului vom fi în curând stapânitorii minunati ai acestui colt al pamântului“. Nu s-a întâmplat asa, comunismul a reusit sa distruga vatra satului. I-a adus pe tarani la oras unde iata sunt someri. Sunt rupti, ca o floare pe care ai luat-o din pamântul ei si ai adus-o în alt pamânt nefertil. Sigur ca primul lucru pe care l-au învatat intrând în anonimatul acesta urban a fost sa huleasca, sa înjure, sa nu respecte munca si efortul continuu.

besoiu_2

Eu sunt un om al vetrei românesti, în mitica noastra avem aceasta minunata caldura pe care o degaja toate povestirile cu Dumnezeu si Sfântul Petru care vin pe pamânt. Si unde vin, în satul românesc. Sau Sfânta Vineri care roaga fata lenesa sa-i coasa, dar o ajuta fata harnica. Avem o mitologie blânda, a oamenilor simpli, dar cu credinta nestramutata în bine, în pildele lui Hristos. Nu trebuie sa exageram, viitorul apartine si acestei tehnici extraordinare. Nu stiu cât e de benefica tablita electronica pe care o manevreaza copiii de 4 sau 5 ani, dar stiu cu siguranta ca ne îndepartam de suflet, de umanism. Tinerii au aplicatie deosebita pentru electronica, e foarte bine, românii au si talent la treaba asta. Dar au lasat deoparte umanismul care degaja din studierea literaturii, a filosofiei. O lectura necesara pentru sufletul nostru, pentru cultura noastra. Îndepartându-se de lucrurile acestea se pot înrai. Tara aceasta pe care o admiram toti, Statele Unite ale Americii, este ea plina de tehnica, dar si de religiozitate. Sunt localitati întregi unde a nu te duce duminica la biserica este ceva rusinos pentru comunitate. Nu înseamna ca tehnica trebuie sa îndeparteze pe om de credinta lui în Dumnezeu, pentru ca si cel care a inventat computerul l-a inventat pentru ca i-a dat Dumnezeu harul acesta

În 2001 a fost declarat cetatean de onoare al orasului Sibiu, iar în 2002 a primit Premiul de Excelenta al Cinematografiei Române. Ion Besoiu este presedinte executiv al Fundatiei „Sibiul Vechi. Sibiu – Hermannstadt”, asociatie ce îi ajuta pe tinerii talentati si care ofera premii etnografilor. „Am fost facut si cetatean de onoare al orasului de bastina al tatalui meu, Sebes, Alba, asta dupa ce eram deja cetatean de onoare al Sibiului. Îi multumesc Domnului pentru fiecare zi pe care mi-o da. O consider un cadou divin“, a conchis Ion Besoiu.

Loreta Popa