Eşti timid sau doar introvertit?

Esti-timidTimiditatea şi interiorizarea sunt două trăsături de caracter cum nu se poate mai diferite, însă, deseori confundate. Introvertitul se bucură de activităţi în singurătate, ca cititul, scrisul sau reflecţia. Însă, timizilor li se pare greu să vorbească cu oameni necunoscuţi şi, de cele mai multe ori, se simt inconfortabil în situaţiile noi.

Cu toţii am fost la o petrecere în care am văzut un om care pare că nu-şi doreşte să se afle acolo. În anumite cazuri, chiar noi am fost persoana aceea. Fie că suntem timizi sau doar introvertiţi, deseori confundăm starea în care suntem şi înţelegem greşit persoanele din jurul nostru, notează „Knowledge Nuts“.

Eşti introvertit?

Din afară, un om introvertit este văzut în acelaşi fel ca un om timid. Mai ales că nu e neobişnuit ca aceste două trăsături să se regăsească într-o singură persoană. Introvertitul este acel coleg nou de la serviciu care nu face niciun efort să se facă cunoscut la prânz şi care, de cele mai multe ori, citeşte o carte închis în maşina personală în loc să ia masa cu toată lumea. Este „ciudatul“, după cum este considerat prin ochii unui om expansiv şi sociabil.

Introvertitul nu simte nevoia să caute interacţiune socială. De fapt, prea multă interacţiune este, pur şi simplu, epuizantă pentru mintea şi chiar organismul introvertitului. Un studiu efectuat de Institutul american pentru Ştiinţe Biologice „Salk“ sugerează că mintea unui introvertit înregistrează complet diferit lumea. Când s-a studiat activitatea cerebrală a unui asemenea om solitar, s-a descoperit că acesta priveşte un om sau un obiect în acelaşi fel, în creier având loc aceleaşi impulsuri electrice scăzute. Aşadar, există motive biologice pentru care introvertiţii nu caută interacţiunea socială: pur şi simplu nu sunt stimulaţi de ea.

Introvertirea este o trăsătură de caracter ce ţine de biologie şi cei care „suferă“ de ea se simt, pur şi simplu, bine în pielea lor.

Eşti timid?

Pe de altă parte, timiditatea se poate agrava atât de rău încât poate fi diagnosticată ca o problemă de sănătate mintală. Oricine poate fi timid în anumite situaţii şi există, cu siguranţă, grade diferite de timiditate. În cazurile extreme, cei care suferă de timiditate nu pot funcţiona. Nu pot cere indicaţii pe stradă unui străin şi chiar agonizează din cauza momentului când vor ajunge în faţa unui funcţionar al băncii, de exemplu.

Un introvertit va alege să stea acasă vineri seara, dar timidul nu va avea de ales, chiar dacă va dori să iasă.

Introvertitul va avea, de cele mai multe ori, un mic grup de prieteni apropiaţi şi va fi considerat un bun ascultător care poate da sfaturi bine gândite. Sunt extrem de empatici. Însă, un timid va forma prietenii foarte greu şi se poate simţi ciudat chiar şi în preajma familiei şi oamenilor care îi cunosc de-o viaţă.

Un introvertit nu se va panica când cineva se va apropia pentru o conversaţie, dar timidul va fi îngrozit de gândul unei interacţiuni.

O mare diferenţă între cei doi este cum se simt în cazul lipsei de interacţiune socială şi a nevoii de companie. Un om introvertit nu va avea nicio problemă cu singurătatea, deoarece este foarte confortabil să fie singur cu gândurile lui sau să aibă o cină liniştită cu doar unul sau maxim doi prieteni apropiaţi.

Dar timidul îşi va dori să nu ia cina singur sau să rămână cu gândurile lui, însă nu poate altfel. Timizii sunt cei care tânjesc după un grup de prieteni, însă, pur şi simplu nu se pot convinge să se pună în această situaţie.

Sursa: Adevarul

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here