„Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea; am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. ” (Psalmi 118, 32, 45)
Când inima ți-e lărgită îți vine mai ușor să te supui Legii dumnezeiești, iar când îndeplinești o ascultare, prin însuși acest fapt inima se lărgește. În asta nu există nicio contradicție, precum se poate încredința oricine din proprie experiență. Îndeplinind voia lui Dumnezeu veți ajunge la cunoașterea adevărului, iar adevărul vă va face liberi. Păzind poruncile Lui, veți rămâne în dragostea Lui, iar rămânând în El veți aduce multă roadă (v.Ioan 8, 15).
Nu-i așa că vă simțiți bine când inima e lărgită, în loc să vă simțiți ca într-o închisoare și să fiți chinuiți la nesfârșit de regrete sterpe? Când inima e lărgită respiri liber, mergi drept și repede, nu mai simți oboseala și vezi ținta limpede înaintea ta. Dar niciun om din lume nu îmi poate lărgi inima, chiar dacă e în stare să mă facă stăpânul unei uriașe împărății. Oricât de mult aș repeta: „Sunt liber!”, inima mea va fi într-o temniță strâmtă și în robia păcatului, până când Domnul o va lărgi, slobozindu-mă de sminteală și de păcat.
Din firea noastră suntem robi, dar Domnul, în milostivirea Sa, ne-a dat libertatea. Ne-a cumpărat cu prețul Sângelui Său, ne-a poruncit să atingem cu credință mântuitoarea Cruce a lui Iisus Hristos și ne-a zis: „Sunteți liberi!” Tu n-ai auzit acest glas? N-ai simțit cum au căzut de pe tine cătușele și cum ți s-a lărgit inima? Nu te puteai mișca, iar acum poți și trebuie să urmezi năzuinței lăuntrice. Ascultarea a devenit pentru tine posibilă, ușoară, aducătoare de bucurie. O întindere uriașă se deschide în fața ta, și simți că poți să treci peste ea, pentru că te vezi liber și mântuit. Poți să îți faci lucrarea, pentru că în tine s-a săvârșit deja lucrarea Domnului tău și ai cunoscut din proprie experiență adevărul acestor spuse: Dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr (Ioan 8, 36).
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
Jurnal Spiritual
