Fericit e omul care, deşi e înconjurat de răutate, de necredinţă, de spinii invidiei, egoismului, mândriei, orgoliului, răutăţii, dă la o parte aceşti spini, luptă cu ei, cu ajutorul şi mila Bunului Dumnezeu şi înfloreşte ca o minunată floare cu petale colorate în culorile iubirii, răbdării, smereniei, nădejdii, milostivirii, bucuriei, iertării. Să învăţăm de la florile câmpului, lecţia lăsării în voia şi grija Domnului, să învăţăm lecţia curajului şi a credinţei, să învăţăm că putem îndepărta toţi spinii suferinţei, toţi spinii vitregiilor vieţii şi astfel sufletul nostru va înflori precum un minunat trandafir înmiresmat, care se va înălţa spre Soarele Hristos, care se va înălţa spre Lumina cea adevărată, care va fi udat cu apa dătătoare de viaţă din Izvorul iubirii Lui Hristos.
Fericit e omul care conştientizează că, oricât de multe păcate ar avea, că, oricât de adânc ar fi spinii păcatelor înfipţi în sufletul său, dacă vrea să se mântuiască şi îi pare rău de toate greşelile sale şi-şi spală cu baia spovedaniei şi a lacrimilor de pocăinţă ţarina sufletului, înlocuieşte toţi spinii ce au crescut acolo, cu o floare minunat de frumoasă şi de gingaşă. Şi această floare cu petale de credinţă şi iubire îi vindecă rănile adânci şi dureroase, provocate de spinii tuturor greşelilor, păcatelor şi patimilor, făcându-l sănătos trupeşte şi sufleteşte.
Fericit e omul cu viaţa ca o floare, care aduce alinare semenilor săi cu frumuseţea coloritului său şi cu mirosul său încântător de iubire necondiţionată, după durerea pricinuită de rana unor ţepi intraţi adânc în sufletele acestora, ca urmare a răutăţii lumii în care trăiesc. Fericit e omul cu sufletul blând şi gingaş care trăieşte nu pentru sine, ci pentru alinarea durerilor semenilor săi.
Fericit e omul care înţelege că este loc pentru o floare prin orice mulţime de ţepi şi alege să fie un model de cinste, corectitudine, de credinţă autentică, un model de jertfă şi slujire, deşi în jurul său se înalţă un mărăciniş de necinste, nedreptate, necredinţă, ură, răutate, mândrie, indiferenţă, zgârcenie, minciună, falsitate, snobism, ş.a. Fericit e omul care vrea să fie următorul Mântuitorului Hristos, Semănătorul roadelor Duhului Sfânt. Fericit e omul care luptă să se învrednicească de virtuţile creştine şi morale, care reuşeşte să iubească cu iubirea Lui Hristos şi să aibă sufletul ca o floare cu parfum de credinţă şi bucurie sfântă.
Al Lui Dumnezeu pământ de arat suntem noi“ – zice Apostolul Pavel (I Cor. 3, 9). „Araţi pământul cel înţelenit al inimii voastre şi nu semănaţi în spini. Desţeleniţi-vă un ogor nou“ (Ier. 4, 3; Osea 10, 12) Fericit e aşadar omul care îşi apără ogorul inimii sale de toată neghina şi spinii diavolului. Fericiţi sunt oamenii care îşi desţelenesc pământul inimii lor de spinii şi pietrişul păcatelor, fericiţi sunt oamenii care poartă mereu un război duhovnicesc cu vrăşmaşul diavol şi îl alungă departe de sufletul lor, cu tot cu spinii răutăţilor lui şi îl au oaspete drag doar pe Hristos, Floarea Florilor, Semănătorul şi Plugarul Adevărului, Iubirii, Milostivirii.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu, să fim creştini iubitori de Hristos, să ne ajute să slujim Semănătorului Hristos, să ne ajute să ne fie inima, ogor plin de flori şi grâu bogat, să ne ajute să fim semănători de iubire, fiindcă roadele acestei semințe sunt multe și bogate. Roadele iubirii sunt: credința, nădejdea, smerenia, solidaritatea, milostivirea, dăruirea, slujirea, compasiunea, prietenia sinceră și curată, adevărul, dreptatea, frumosul, simplitatea, curajul, răbdarea, pacea, lumina, bucuria.Vedeți ce rodnică este iubirea? Este un izvor nesecat de roade frumoase și bineplăcute Bunului Dumnezeu. Să ne rugăm așadar să devenim cu toții, semănători ai iubirii și vom culege roadele ei bogate, atât în viața aceasta pământească, cât și în cea cerească! Vom fi flori printre spini, vom fi flori cu miros de tămâie, vom fi flori cu mireasma Duhului Sfânt, flori ale căror rădăcini adânc înfipte în pământul credinţei, vor stârpi în jurul lor toţi spinii şi toate buruienile ce s-au hrănit cu necredinţa şi patimile noastre.
Să conştientizăm că secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini! Să-L rugăm pe Domnul Hristos, să fim lucrători la secerişul Său, păzind şi împlinind poruncile Sale, fiind adevăraţi slujitori şi următori ai Lui! Să fim purtători de Dumnezeu în câmpul inimii noastre, în câmpul sufetului bogat în spice şi flori, în mintea curăţată de ciulinii gândurilor păcătoase! Amin!
Cristina Toma
Jurnal Spiritual
