Epistole pastorale: Magia

0
138

magia

Iubiţii mei enoriaşi,

În această epistolă doresc să vă reţin atenţia cu subiectul serios şi actual al magiei şi al satanis­mului; le dezvolt împreună, pentru că magia este religia şi ştiinţa satanei, şi prin aceasta au legătură directă.

Vezi toate epistolele pastorale

Această temă este largă şi are un material foarte interesant, care nu este posibil să se rezume într-o singură epistolă.

Însă voi încerca numai să precizez câteva cazuri şi să notez câteva elemente referitoare la aceasta, ca să vă întrebaţi, să definiţi poziţia voastră şi să nu cădeţi victime ale tuturor acestor canalii sataniste.

Cu toate că Iisus Hristos, prin întruparea Sa, prin jertfa Sa de pe cruce şi învierea Sa „a surpat pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul” (Evrei 2, 14), acesta (Lucifer), prin renunţarea la Dumnezeu, pentru păcatele noastre, rămâne, din păcate, şi astăzi „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 12, 31), până când, după ce-a de-a doua, înfricoşătoarea şi slăvită venire a Domnului, va fi aruncat „în focul gheenei” (Matei 5, 22), dimpreună cu adepţii lui, „îngerii acestuia” (Matei 25, 41), care, direct sau indirect, cu uşurinţă au favorizat planu­rile lui viclene şi ucigătoare de oameni.

Şi se luptă diavolul, dragii mei creştini, ca să fie „luptă” (Efeseni 6, 12) între credincioşii lui Dumnezeu, „pentru ca să se învedereze între noi cei încercaţi” (I Corinteni 11, 19), iar luptătorii pentru credinţă se dovedesc mărturisitori, martiri şi slăviţi învingători.

Dintotdeauna magia şi satanismul au acţionat în lume, dar în zilele noastre a întrecut măsura.

Si încă, atâta timp cât nu ne căim şi nu facem voia lui Dumnezeu, magia va lua o şi mai mare amploare.

Nu numai în ţările subdezvoltate, dar şi în cele avansate funcţionează oficiul „biserica” lui satana şi arta magiei, se predă în multe universităţi private. De pildă, în Anglia există mii de vrăjitori şi de alţi şarlatani. Ei  activează şi fac afaceri ren­tabile, ca o ironie la adresa „civilizaţiei” secolului abia răsărit, al XXI-lea de după Hristos.

Şi Grecia noastră ortodoxă, din păcate, nu rămâne mai prejos.

Încet-încet, stabil şi metodic, este invadată şi ea de „mântuitorii” moderni ce practica magia, ai satanismului, ai sectei „guru” şi ai atâtor altora, „al căror număr nu se ştie”.

Potrivit unei statistici, numai în Atena, în 1975, erau 2000 de ghicitori şi hipnotizori şi 120 de astrologi. închipuiţi-vă astăzi, cât va fi crescut numărul lor, după o activitate provocatoare şi necontrolată a lor, şi cu publicitatea făcută, din nefericire, de către mass-media Greciei.

Se apreciază că astăzi în Grecia, magii, mediumii şi astrologi urcă numărul lor la circa 50.000.

De asemenea, în numele „libertăţii”, există şi activează 429 de organizaţii parareligioase şi nouă mişcări sataniste, în afară de ghicitoarele în cafea, cititorii în cărţi şi diversele grupări de cercetare metafizică.

Primele lovituri chiar le-am trăit şi le trăim zilnic. Seducerea şi dispariţia tinerilor, violuri şi sacrificii umane, pângăriri şi incendieri de Sfinte locaşuri de închinăciune.

Satanismul, magia şi toate grupările şi organi­zaţiile ocultiste sunt încurajate, din păcate, şi de persoane în poziţii cheie, în mecanismul de stat, în mass-media, în radioul şi televiziunea greacă, şi în alte poziţii de actualitate, şi ne fac să credem că diverşii responsabili de acolo au scopuri anticreş­tine şi antigreceşti, pentru că îşi fac apariţia cu titluri impresionante şi cu diverse, chipurile, măşti ştiinţifice, civilizatoare şi sociale.

Sprijinitorii magiei susţin că magia albă urmăreşte scopuri benefice.

Însă, „scopul nu scuză mij­loacele”. Magia albă şi neagră, acelaşi scop îl urmă­resc. Ele vor să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu şi de voia Lui; să-l conducă spre depravare şi distrugere sufletească şi trupească. În spatele amân­durora stă cu sar­casm „potrivnicul nostru, diavolul.  El răcneste ca un numărul lor sa creasca, după o activitate provocatoare şi necontrolată a lor, şi cu publicitatea făcută, din nefericire, de către mass-media Greciei.

Primele lovituri chiar le-am trăit şi le trăim zilnic.

Seducerea şi dispariţia tinerilor, violuri şi sacrificii umane, pângăriri şi incendieri de Sfinte locaşuri de închinăciune.

Creştinul care merge să-l „ajute” pe vrăjitorul şi pe orice seamăn al acestuia îl renegă pe Hristos; el se uneşte iar cu diavolul, spun Sfinţii Părinţi. Ce îngrozitor, ce înfricoşător, ce lucru tragic! Curată trădare, lepădare de Hristos şi să-i slujeşti satanei, cel ucigător de oameni, cel mincinos (Ioan 8, 44) şi care chinuie nenumărate fiinţe prin nebuniile sale inumane.

Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi, luminaţi de Dumnezeu il ajuta pe om să nu cadă în stăpâ­nirea satanei. Nu numai că interzic şi-i condamnă pe cei care au legături cu uneltele şi cu lucrările întunecate ale satanei, dar le impun şi anumite sancţiuni, pe care însă nu-mi permite spaţiul să le pomenesc aici.

Şi înainte de a termina, să dau câteva scurte îndrumări referitoare la toate acestea:
1) Preotul fiecărei parohii este o per­soană responsabilă a Bisericii. El poate să-i servească pe creştinii săi în toate nevoile lor duhovniceşti.

Nu există motiv ca creştinii să apeleze în altă parte, la alte feţe bisericeşti sau alte persoane în afara zonei ce ţine de mitropolia lor, pentru că riscă să păţească lucruri grave.

2) Pentru probleme de sănătate, să recurgem numai la Dumnezeu, la Biserica Lui şi la ştiinţa medicală cea adevărată şi acceptată, şi nu la vrăji­tori şi alţi şarlatani.
3) Unii, fie din neştiinţă, fie din credinţă puţină, fie din disperare, se duc şi la vrăjitori şi la biserică, la preoţi.

Aceasta nu se permite. Ori cu Hristos, ori cu diavolul. Ori cu Lumina, ori cu întunericul (II Corinteni 6, 14-16).

4) Mulţi dintre aceştia, despre care am scris, folosesc numele lui Dumnezeu, al Maicii Domnu­lui, al Sfinţilor, au Sfânta Scriptură, icoane, tămâie, lumânări ş.a.

Recomandă oficierea Sfintelor Litur­ghii, a Sfântului Maslu, a Paracliselor. Spun că sunt buni creştini, cred şi merg la biserică. Se poate să poarte rasă preoţească, să folosească straie sfinte. Nu le daţi ascultare şi nu credeţi în ei. Şi „satana se preface în înger de lumină” (II Corinteni 11, 14), ca să aducă la rătăcire victimele sale.

5) Dacă găsiţi în casa voastră sau în curte ouă, săpunuri, păr, broaşte ş.a. nu daţi importanţă şi nu intraţi în panică!

Dacă avem credinţă neclintită în Dumnezeu şi suntem membri vii ai Sfintei Biserici, adică cu o viaţă duhovnicească conştientă, nu se atinge absolut nimic de noi. Exemplul clasic este cel al Sfintei Iustina.

6) Să purtaţi la piept numai Sfânta Cruce şi nu diverşi înlocuitori ai acesteia, sau alte aşa-zise amulete şi talismane.

Crucea sfântă să o purtaţi cu pioşenie şi credinţă.

7) Nu purtaţi discuţii pe teme religioase cu persoane necunoscute vouă; nu primiţi publica­ţiile lor, dacă nu sunt aprobate de preoţii voştri sau de Preacuviosul nostru Mitropolit.
8) Se impune cu toţii să avem un duhovnic permanent, care să ne îndrume în drumul nostru duhovnicesc greu de străbătut.
9) Iar copiii, tinerii în general, în afară de duhovnicul lor, să se încreadă în părinţii lor, în învăţătorii şi în preoţii lor, care îi iubesc sincer şi vor prosperitatea lor în toate.

În urma la toate câte am scris, iubiţii mei fraţi, să ne închidem dispreţuitor urechile faţă de toţi acei domni care ne prezintă, ne oferă soluţii magice le diferite probleme. Desigur, astfel de soluţii nu există. Hai să anunţăm în toate direc­ţiile că: „Nu există nici o altfel de mântuire; nici nu există un alt nume sub cer, dat oamenilor, prin care trebuie să ne mântuim în afară de cel al Domnului nostru Iisus Hristos” (Fapte 4, 12), care numai de către ortodocşi este crezut şi este propo­văduit corect.

Fie ca noi toţi să trăim sfânta Lui voie cu ade­vărat. Incât toate puterile potrivnice ale întunericu­lui să fie învinse şi îndepărtate; nimic, dar absolut nimic, nu ne va înrâuri, nu ne va ademeni şi nu ne va vătăma (cf. Luca 10, 19). Amin.

“Epistole pastorale”, Protoprezbiter Ioannis Ath. Giannopoulos. Carte tipărită cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte GALACTION Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Traducere din limba greacă: Prof. Elisabeta Criste. Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria – 2012