Energia ”verde”

0
564

energiaEnergia eoliană este conversia puterii vântului într-o formă productivă de energie, precum folosirea turbinelor eoliene pentru a produce energie electrică, mori de vânt pentru energie mecanică, pompe eoliene pentru pomparea apei sau pentru scurgeri sau velele pentru punerea în mişcare a navelor maritime.

În ultima vreme energia “verde”, care nu poluează, a început să aibă tot mai mult interes din partea oamenilor. În multe ţări energia eoliană este puternic dezvoltată, pe când altele, abia demarează noi proiecte.

Istoria energiei eoliene

Energia eoliană a fost folosită încă de pe vremea când oamenii au început să instaleze vele în faţa vântului. Energia eoliană a fost larg răspândită. Pompele eoliene furnizau apă pentru animale şi pentru motoarele pe aburi.

Prima moară de vânt folosită pentru producerea electricităţii a fost construită în Scoţia în 1887 de către profesorul James Blyth. Turbina eoliană al lui Blyth cu o înălţime de 10 metri şi cu aripi de pânză, a fost instalată în propria curte a casei de vacanţă. A fost folosită pentru a încărca acumulatori, pentru iluminatul casei. Blyth a oferit surplusul de electricitate locuitorilor din Marykirk pentru iluminatul stradal. Din păcate, aceştia au refuzat oferta deoarece credeau că electricitatea este “lucrarea diavolului”. Deşi a construit ulterior o turbină eoliană care să furnizeze energie în caz de urgenţă: Azilului de Nebuni, Infirmeriei şi Dispensarului, invenţia nu a câştigat niciodată faima meritată.

Turbina eoliană a lui Brush avea un motor de 17 metri în diametru şi a fost montat pe un turn de 18 metri înălţime. Deşi era mare după nivelul zilelor noastre, maşinăria producea numai 12 kW. Dinamul conectat la turbină era utilizat fie pentru a încărca un banc de baterii, fie pentru a opera aproximativ 100 de becuri, 3 lămpi cu arc şi diferite motoare din laboratorul lui Brush.

Odată cu dezvoltarea energiei electrice, energia eoliană şi-a găsit noi aplicaţii în iluminarea clădirilor.

De-a lungul secolului XX s-au dezvoltat concomitent mici centrale eoliene potrivite alimentării fermelor, reşedinţelor şi generatoare eoliene.

În zilele noastre există generatoare eoliene de la cele mai mici centrale folosite pentru încărcarea bateriilor unor case izolate până la ferme eoliene marine capabile să producă cantităţi de energie apropiate de giga watt care furnizează electricitate reţelelor naţionale.

Energia eoliană este energia conţinută de forţa vântului ce bate pe suprafaţa pământului.
Morile de vânt se mai folosesc şi acum în unele tari pentru măcinarea cerealelor. Pompele cu palete numeroase, acţionate de vânt, sunt folosite pentru a obţine apa din puţuri în regiunile mai izolate, în special în Australia şi Africa de Sud. Apa pompată este depozitată într-un turn din apropiere. Deşi în mod obişnuit se numesc mori de vânt, aceste mecanisme sunt numite maşini de vânt şi pompe de vânt. O pompă de vânt caracteristică are o roată cu diametrul între 3 – 4 metri, cu circa 20 de palete de oţel presat. Roata este montată pe un stâlp mecanic având înălţimea de aproximativ 8 metri. Forţa vântului pe o derivă verticală din spate menţine roată cu faţa spre vânt. Însă deriva este concepută să întoarcă roata când vântul devine extrem de puternic, pentru a preveni defectarea mecanismului.

Primele mori de vânt din EUROPA erau de tipul moară stâlp. O pârghie lungă, numită manetă de întoarcere, se prelungea în spate. Când direcţia vântului se schimbă, morarul apăsa pe maneta de întoarcere pentru a roti moară din nou cu faţa spre vânt.

Cu timpul morarii au găsit căi de a folosi moara şi în alte scopuri (ridicarea sacilor de cereale). Olandezii au început să folosească morile de vânt pentru a drena apa de pe câmp. Un sistem constă dintr-o moară de vânt ce acţiona un mecanism asemănător cu o roată de apă, care scotea apa.

Principalul dezavantaj al morilor de vânt este că: dacă vântul încetează, se opreşte şi mecanismul.

Mădălina M.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here