Emanciparea femeii -binecuvântare sau blestem?

 femeiaAn de an, imaginea şi atribuţiile femeii se schimbă, De la femeia casnică, soţie si mamă, a sfârşitului de secol XIX, s-a ajuns la femeia „universală” a secolului XXI.

Privind la strădania femeilor din jurul nostru, ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă multe dintre ele nu încearcă să ajungă un fel de rasă superioară omului, nesupusă legilor biologice. Chiar poate femeia să facă totul? Poate să stea 10 ore la birou şi să ajungă acasă proaspătă şi surâzătoare pentru a-şi lua în primire rolul de soţie şi mamă? Poate să muncească din greu, să crească trei copii şi totuşi să arate ca un fotomodel până la 50 de ani? Poate să rămână veşnic tânără aşa cum încearcă să ne convingă atâtea produse anti-aging? Nu cumva aleargă după o himeră? Şi ce efecte are goana aceasta după perfecţiune pe toate planurile asupra trupului şi psihicului femeii?

Percepţia eronată despre sine

Dacă femeile de acum câteva zeci de ani îşi ştiau bine rolul, în atribuţiile femeii prezentului intră aproape orice. Iar societatea îi impune cu tărie ideea că poate să le facă pe toate şi nu oricum, ci perfect. Ea trebuie să fie şi angajata model, şi soţia devotată, şi mama iubitoare şi de cele mai multe ori, chiar încearcă să intre în toate aceste roluri, însă şi pentru această superfemeie a societăţii actuale, ziua are tot 24 de ore. Femeia prezentului este o femeie obosită care îşi neagă oboseala şi o ascunde sub 2 centimetri de anticearcăn. Iar filmele, revistele, societatea îi tot dau reţete cum să se prefacă şi mai bine şi să încerce să facă imposibilul. Presa e plină de titluri gen: „10 trucuri ca să fîi cea mai bună angajată”, „Cum să fii soţia perfectă”, „Fii cea mai bună mămică pentru copilul tău”.

În loc să-şi limiteze activităţile la timpul şi energia pe care le are la dispoziţie, femeia se lasă târâtă în iureşul nebunesc al vieţii şi într-o întreagă patologie legată de stres. Iar atunci când vede că nu mai face faţă, se simte falimentară şi lipsită de valoare. Pentru că mesajul pe care îl primeşte femeia de la societate nu este că are valoare în sine, ci că modul în care arată şi succesul pe care îl are sunt cele care îi dau valoarea. Nici nu este de mirare faptul că incidenţa depresiilor şi a sinuciderilor în rândul femeilor este mai mare decât a fost vreodată.

Patologia asociată cu activitatea profesională

În ultimii ani, femeia casnică este privită ca o anomalie. Majoritatea reprezentantelor sexului frumos caută afirmarea pe plan profesional, sacrificând din ce în ce mai mult timp şi energie în acest domeniu, însă, pe lângă beneficii, activitatea profesională şi-a adus întregul cortegiu de efecte neplăcute, rezervate până nu de mult în special bărbaţilor.

Deoarece femeile au devenit foarte active din punct de vedere profesional, în ultimii 20 de ani s-a constatat că rata ulcerelor gastrice la femei este egală cu cea a bărbaţilor. De asemenea, afecţiunile cardiovasculare, care aveau o incidenţă mult mai mare în rândul bărbaţilor, încep să ia amploare şi în cazul femeilor. Patologia legată de birou şi de folosirea calculatorului se întâlneşte de asemenea din ce în ce mai des în rândul femeilor. 80% dintre persoanele care lucrează în faţa unui monitor în fiecare zi sunt predispuse să aibă tulburări minore de vedere. Folosirea calculatorului mai mult de două ore pe zi poate determina probleme specifice, printre care se numără: cefaleea, tulburările de atenţie, senzaţia de oboseală oculară, vederea înceţoşată, diplopia (vedere dublă), durerile la nivelul muşchilor gâtului şi umerilor, sindromul de tunel carpian etc. Principalele tulburări musculare şi osteo-articulare sunt corelate cu o poziţie incorectă la locul de muncă şi cu durata menţinerii acesteia. Următoarele probleme sunt mai des întâlnite: afectarea coloanei vertebrale – durere şi deviaţii ale coloanei, dintre care cea mai frecventă este cifoza, hernia de disc, osteoporoza, CDT (Cumulative Trauma Disorder, sindrom cauzat de poziţia rigidă a braţelor pe lângă corp în timpul introducerii de date la tastatură, cu compresiunea vaselor şi nervilor din zona pectorală, care determină durere sau jenă locală). Au fost semnalate şi câteva cazuri de tromboză venoasă profundă cauzate de activităţi statice prelungite în faţa calculatorului.

Implicaţiile asupra vieţii de familie

În ultimii ani, se constată o tendinţă din ce în ce mai accentuată a femeilor de a pune accentul pe profesiune în detrimentul familiei. De multe ori, acestea nici nu doresc sau nu reuşesc să-şi întemeieze o familie. Statisticile arată că, de la 11,7 căsătorii la mia locuitori în anul 1950, s-a ajuns la valoarea de 8,3 în anul 1990 şi de 5,5 în anul 2006. în schimb, divorţurile au crescut de la o valoare de 1,47 la mia de locuitori în anul 1950, la 1,63 în anul 2004. însă este un lucru demonstrat că femeile singure sunt mult mai predispuse la apariţia anumitor afecţiuni, ca de exemplu depresia decât cele căsătorite.

Un aspect considerat de asemenea „demodat” de multe femei îl reprezintă naşterea de copii. Natalitatea a scăzut de la o valoare de 26,2 la mia de locuitori în anul 1950, la cifra de 13,6 în 1990 şi la 10 în anul 2006. De asemenea, vârsta medie a mamelor aflate la prima naştere este în creştere. Dacă în anul 1996 acesta era de 22,9 ani, în anul 2004 s-a ajuns la o valoare de 24,6 ani. A crescut mult şi numărul femeilor care nasc după vârsta de 30 de ani, aceşti copii fiind mult mai expuşi la apariţia bolilor cu mecanism genetic, de exemplu sindromul Down.

Pentru o mamă în vârstă de 20 de ani, riscul de a da naştere unui copil cu această anomalie este 1 la 1.600, la 35 de ani, 1 la 365, la 40 de ani, 1 la 100.

Paradoxul femeii moderne, care îşi afirmă feminitatea şi totuşi îmbrăţişează un mod de viaţă din ce în ce mai masculin, negând aspectele tipice feminităţii, se vede şi în atitudinea adoptată după naşterea copiilor. Alimentaţia naturală este abandonată în favoarea produselor comerciale. Proaspetele mămici consideră că alăptatul le va deforma sânii sau că le va întreţine un grad prea mare de dependenţă faţă de copil. Ceea ce ştiu mai puţine este că alăptatul este un factor protector pentru apariţia cancerului de sân şi că proprietăţile laptelui de mamă nu pot fi egalate de nici un produs comercial. Prin lapte, nou-născutul primeşte, pe lângă substanţele nutritive de care are nevoie, şi anticorpi care îl ajută să combată infecţiile. De asemenea, folosirea laptelui de vacă sau a laptelui praf îl poate predispune pe nou-născut la dezechilibre nutriţionale şi ulterior chiar la obezitate.

După ce copilul mai creşte, mama îşi reia activitatea profesională, ajungând de multe ori să petreacă din ce în ce mai puţin timp cu acesta, şi atunci doar noaptea. Asistăm la apariţia unei generaţii care învaţă afecţiunea de la baby-sitter sau, în cel mai fericit caz, de la bunici. Consecinţele sunt importante, atât din punct de vedere al dezvoltării intelectuale a copiilor – fiind demonstrat faptul că preşcolarii crescuţi de părinţi deprind numeroase aptitudini mai repede decât cei crescuţi de persoane angajate în acest scop -, cât şi din punct de vedere emoţional – copiii având nevoie de tipare de comunicare şi afecţiune pe care să le aplice pe măsură ce cresc. Este de aşteptat ca adulţii proveniţi din aceste generaţii să fie însetaţi după afecţiune sau, dimpotrivă, cu nevoi afective scăzute şi, de asemenea, ca prăpastia dintre generaţii să apară la o vârstă mai fragedă şi să se adâncească.

O strategie pe care părinţii o adoptă din ce în ce mai des, pentru a suplini carenţa de timp şi atenţie, este excesul de cadouri. O jucărie scumpă poate compensa faptul că micuţul este orfan 6 zile pe săptămână. Deşi această strategie e „la modă”, eficienţa ei lasă mult de dorit, deoarece, cu cât numărul de cadouri creşte, cu atât bucuria produsă de acestea scade, ajungând complet lipsite de valoare în ochii celor care le primesc. în plus, copiii trataţi în acest mod vor ajunge egoişti, nu vor şti să aprecieze valoarea bunurilor şi vor crede că orice li se cuvine.

Tipare deformate de frumuseţe

Deşi întreaga mişcare de emancipare a femeii pornea de la dorinţa de a o elibera pe femeie, s-a ajuns la un cerc vicios care doar schimbă o robie cu alta. într-adevăr, femeia a scăpat de robia propriului cămin, a ajuns însă roaba unei imagini denaturate despre feminitate şi frumuseţe. Toate filmele, reclamele, revistele promovează femeia fotomodel, 90-60-90, întotdeauna strălucitoare, fără urmă de burtă, celulită, cu unghiile perfect vopsite şi haine impecabile, căreia nu îi apar riduri niciodată. Singura problemă legată de această femeie este că ea nu există, în schimb, provoacă o adevărată isterie în rândul femeilor reale. Clişeele care se află la modă în societatea noastră sunt de cele mai multe ori distorsionate, pun preţ pe o formă anemică de frumuseţe care sacrifică sănătatea. Anual, femeile investesc o parte semnificativă a venitului lor pentru diete, exerciţii pentru slăbit, produse anti-aging. Acesta este un lucru bun, însă latura mai puţin bună e reprezentată de doza mare de frustrare, amărăciune şi, în final, disperare la care sunt expuse femeile, pentru că imaginea după care aleargă este de fapt o himeră, în plus, multe diete se sfârşesc, în afară de dezamăgiri, cu deficite nutriţionale, infecţii pe fondul scăderii imunităţii sau pot degenera spre anorexie nervoasă sau chiar spre bulimie.

Sedentarismul si obezitatea

La celălalt pol se află femeile care din nepăsare pentru propria sănătate abuzează de produse alimentare şi în special de dulciuri.

-La nivel european, rata obezităţii variază între 10 şi 27% în rândul bărbaţilor, ajungând până la 38% în cazul femeilor. Această problemă îşi are de multe ori rădăcinile timpuriu

în viaţa individului. Alimentaţia artificială a sugarului predispune la obezitate.

-Hrănirea copiilor cu produse fast-food, cu mezeluri şi dulciuri – din lipsa de informare sau din nepăsarea părinţilor – se poate traduce prin obezitate timpurie, care este extrem de greu de combătut.

-Fenomenul este agravat de lipsa de exerciţiu fizic cu care se confruntă majoritatea femeilor pentru care plimbarea zilnică este de la uşa casei până la staţia de autobuz sau până la garaj, iar sportul oficial îl reprezintă televizorul.

 Adicţiile

Multe din obiceiurile nocive pe care le practicau nu de mult aproape exclusiv bărbaţii au fost îmbrăţişate cu mult entuziam în ultimii ani şi de femei.

Dependenţa de fumat se întâlneşte la 12% dintre femei, aducând după sine şi consecinţele nefaste ale acestuia asupra sănătăţii, de la bronşită cronică la cancer pulmonar. Conform OMS, fumatul ucide anual mai mult de un milion de femei.

Alcoolismul, abuzul de medicamente, consumul de droguri sunt în creştere în rândul femeilor. Prevalenţa consumului excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate în rândul femeilor este de 18%, comparativ cu o valoare de 66% în rândul populaţiei de sex masculin.

Comparativ cu bărbaţii, femeile consumă tranchilizante, sedative şi antidepresive de aproximativ 2 ori mai mult.

Ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă măsurile pe care le-au impus cu atâta efort mişcărilefeministe aufăcut cu adevărat viaţafemeii mai uşoară şi mai frumoasă. Oare beneficiază femeia prezentului de libertatea şi împlinirea pe care au sperat-o predecesoarele ei? Sau nu cumva această luptă pentru promovareafeminităţii va conduce la o povară tot mai adâncă, strânsă pe umerii fragili ai urmaşelor Evei.

Revista Farmacist.ro, nr. 106/martie 2007

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here