Egipt, Muntele Sinai

0
1604

Untitled“Iar muntele Sinai fumega tot; căci Dumnezeu se pogorâse pe dânsul în foc… ”
(EXOD 19:18)
Biblia relatează că poporul lui Israel condus de Moise, a scăpat de sclavie fugind din Egipt şi s-a îndreptat către tărâmul promis al Canaanului, străbătând un drum plin de obstacole, chinuit de foame şi de sete şi copleşit de îndoieli asupra destinului său. Ţinutul sălbatic pe care 1-a traversat cu greu era peninsula Sinai, o vastă întindere arsă de soare, de podiş arid şi munţi străvechi, care leagă Africa de Asia. Aici, în cursul uneia dintre cele mai dramatice întâlniri dintre divinitate şi muritori, Moise a vorbit cu Dumnezeu pe muntele numit Sinai sau Horeb, primind de la El Cele Zece Porunci, piatra unghiulară a eticii creştinismului şi iudaismului.
Deşi Muntele Sinai nu poate fi localizat cu precizie, tradiţia îl identifică a fi vârful numit Djebel Musa (Muntele lui Moise) din sudul peninsulei. Pe un teritoriu plămădit în urma activităţii vulcanice, Djebel Musa se ridică la 2292 metri altitudine deasupra nivelului mării, dominând un lanţ de munţi şi podişuri ce alcătuiesc un peisaj grandios.

Untitled2Moise pe muntele Sinai
(inluminură extrasă dintr-o Biblie medievală) primeşte Legea chiar din mâinile lui Dumnezeu. Profet, „teolog”, conducător spiritual şi şef politic al evreilor, Moise i-a scos din sclavia egipteană şi i-a condus spre pământul făgăduinţei, Canaan (Palestina), doisprezece secole î.Hr. Lui i se atribuie paternitatea Pentateului (Tora) – primele cinci cărţi ale Bibliei.
Evreii şi-au aşezat tabăra la poalele Muntelui Sinai şi au rătăcit trei luni prin deşert. Biblia relatează (Exod 3) că Moise a venit aici prima dată chiar înainte de fuga din Egipt: este episodul rugului în flăcări, în care Cel Veşnic i-a dezvăluit viitorului conducător al copiilor lui Israel numele său („Eu sunt cel ce sunt”) şi soarta ce o hotărîse pentru poporul Său: „Şi m-am pogorât, ca să-i scap din mâna Egiptenilor şi să-i scot din pământul acela într-un pământ bun şi larg, într-un pământ în care curge lapte şi miere […] şi acum vino, ca să te trimit la faraon, să scoţi pre poporul meu, pre fiii lui Israel, din Egipt” (Exod 3:8, 10).

Untitled3Vocea Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacob răsuna din flăcări dc foc din rug, care ardea dar nu se mistuia. În acelaşi loc sfinţit de prezenţa divinităţii va reveni Moise pentru a cunoaşte poruncile Domnului. Dumnezeu însuşi spune: „Scoate-ţi încălţămintele tale din picioare, că locul pe carele tu stai este pământ sfânt”) (Exod 5). Moise urma acum să păşească din nou teritoriul sacru, de data aceasta pentru o înt âlnire mai prelungită şi mai revelatoare cu Dumnezeu.
Moise a părăsit tabăra şi a urcat pe munte. Acolo Dumnezeu i-a promis că dacă israeliţii îi vor asculta poruncile vor deveni „imperiu preoţesc şi naţiune sfântă” (Exod 19:6). Apoi 1-a anunţat pe Moise că peste trei zile pe Muntele Sinai se va înfăţişa poporului. Oamenii trebuiau să se purifice în vederea acestui eveniment crucial şi nu aveau voie să se apropie de Muntele Sfânt până nu li se va spune, sub pedeapsa cu moartea.

Mănăstirea greco-ortodoxă Sf. Caterina se află la poalele versantului nordic al muntelui Djebel Musa. Este poate cea mai veche mănăstire ce a funcţionat neîntrerupt. In afară de numeroase capele, complexul are o bibliotecă, o brutărie, magazii, fântâni şi locuinţe pentru vizitatori.

Untitled4
Vârful Djebel Musa din sudul peninsulei Sinai este identificat de tradiţie cu Muntele Sinai, locul unde, conform relatării din Biblie, Moise a primit Cele Zece Porunci de la Dumnezeu. Djebel Musa, care domină un ţinut de o grandoare primordială, este sacru pentru evrei, creştini şi musulmani deopotrivă. Stâncile măreţe ale muntelui Djebel Musa văzut dinspre partea de sud se înalţă dominând câmpia, într-o pictură a scriitorului şi pictorului britanic Edward Lear (1812 – 1888) care a vizitat ţinutul în 1849.

Untitled5

În cea de-a treia zi, tunete ameninţătoare şi fulgere care brăzdau cerul, însoţite de sunetul asurzitor al trâmbiţei, au anunţat israeliţilor înfricoşaţi sosirea Domnului. Ei au văzut un nor dens, care a acoperit vârful muntelui şi Dumnezeu a coborât în chip de foc. Fumul se înălţa spre cer ca dintr-un cuptor, în timp ce muntele se cutremura: dintr-o masă inertă de stâncă, Sinai devenise un loc de întretăiere al celor două dimensiuni, Cerul şi Pământul, şi se afla suspendat între două lumi.
În sunetul asurzitor al trâmbiţei Moise a strigat către Dumnezeu, care i-a răspuns. „Şi Dumnezeu se pogorî pe muntele Sinai, pe vârful muntelui; şi Dumnezeu chemă pe Moise în vârful muntelui şi Moise se sui”. (Exod 19:20)
Într-un moment de răscruce în istoria omenirii, Dumnezeu i-a făcut cunoscute lui Moise, Cele Zece Porunci, Decalogul, ale cărui prescripţii de ordin etic, în special cele care interziceau venerarea altor divinităţi, crima, furtul şi adulterul, se află la temelia moralei mozaice şi a celei creştine. Au urmat o serie de alte revelaţii prin care Dumnezeu a indicat israeliţilor un număr de practici rituale, ce împreună cu Decalogul, au devenit cunoscute sub numele de Legea sau Tora – miezul tradiţiei mozaice.
În cele din urmă, după ce Dumnezeu i-a împărtăşit lui Moise toate acestea, i-a înmânat două „table ale mărturiei” care erau „lucrul lui Dumnezeu”. Dar în timp ce Moise cobora muntele cu ele, a auzit ecou de petrecere din tabără, unde şi-a găsit oamenii dansând în jurul unui viţel de aur, căci israeliţii, nestatornici în credinţa lor şi temători în condiţiile absenţei prelungite a lui Moise, îl convinseseră pe Aaron, fratele lui Moise, să topească nişte cercei de aur şis ă le făurească un idol, pentru a i se închina.

Trezit brusc din extazul revelaţiei divine a realitatea slăbiciunilor omeneşti, Moise -a înfuriat şi în mânia sa a trântit Tablele Legii, spărgându-le, apoi a apucat viţelul de ur, l-a ars şi l-a măcinat şi amestecând amăşiţclc cu apă, i-a silit pe israeliţi să bea. Pentru a controla situaţia în totalitate Moise a luat măsuri radicale cu sprijinul membrilor tribului Levi, care păzeau poruncile Domnului şi cărora le-a spus să se înarmeze şi să ucidă „frate, tovarăş sau vecin”. Aproximativ 3.000 de israeliţi au pierit sub sabie. Ulterior, după ce oamenii s-au căit, legământul a fost reînnoit şi au fost înscrise noi table ale Legii.

Astăzi masivul impunător este o oază de inişte, departe de tumultul dramei din Exod. Încă din vremea creştinismului mpuriu, izolarea şi măreţia liniştită am untelui i-a atras pe pustnici în aceste ocun. În 330 d.Hr. Elena, mama mpăratului roman Constantin cel Mare, a construit o capelă la poalele Muntelui Sinai, în locul unde se spune că Moise a văzut rugul arzând.
În jurul capelei a luat naştere o comunitate monastică şi mai târziu, în 530 .Hr. împăratul bizantin Iustinian a ordonat construirea de ziduri fortificate pentru a o proteja de atacurile triburilor nomade. Tot din ordinul lui s-a construit şi o nouă basilică, Biserica Schimbării la Faţă, care s-a păstrat până astăzi. Întregul ansamblu al mănăstirii Sfânta Ecaterina continuă să atragă vizitatori, care vin să se reculeagă în atmosfera de sfinţenie şi să vadă icoanele şi manuscrisele vechi, precum şi alte comori, sau să împărtăşească viaţa contemplativă a călugărilor.
Pentru pelerinul modern punctul culminant al unei vizite este ascensiunea pe Vârful Sinai pe drumul străbătut cândva de Moise, pentru a privi răsăritul soarelui. Drumul, cunoscut sub numele de Cărarea Domnului nostru, porneşte din spatele mănăstirii şi urcă, marcat de o serie de repere sfinte, precum o fântână, o capelă consacrată Sfintei Fecioare Maria şi două porţi vechi unite printr-un şir lung de trepte tăiate în stâncă. Efortul de a urca până în vârf este răsplătit de un peisaj panoramic modelat în roci vulcanice. Cînd lumina zilei creşte la orizont, o mare de lavă pare că se revarsă peste culmi şi creste ce străjuiesc trecători umbrite şi adânci. în atmosfera încremenită, chiar şi fără fum, tunete şi fulgere, imaginaţia poate reînvia momentul în care Dumnezeu i-a adresat lui Moise cuvintele ce îi vor deosebi pe israeliţi de vecinii lor păgâni şi care se vor afla la temelia dezvoltării religiei monoteiste în Occident. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos pre tine din pământul Egiptului, din casa robiei. Să nu aibi alţi Dumnezei, afară de mine” (Exod 20: 2, 3).

Capela creştină care se înalţă pe vârful Djebel Musa alături de o mică moschee, este câteodată folosită pentru servicii religioase. Aceste două sanctuare, unul creştin celălalt musulman, au ca fundament concret şi simbolic un munte sanctificat de una din marile figuri ale iudaismului.

Untitled6

REPERE CRONOLOGICE
Î.HR.
1279-1213 DOMNIA FARAONULUI RAMSES AL II-LEA IDENTIFICAT DE TRADIŢIE CU FARAONUL DIN BLBLIE CARE ÎN CELE DIN URMĂ L-A ÎNGĂDUIT LUI MOISE SĂ-I SCOATĂ PE COPIII LUI ISRAEL DIN EGIPT.

D.H
106 PENINSULA SINAI AJUNGE SUB STĂPÂNIRE ROMANĂ.
330 ELENA , MAMA ÎMPĂRATULUI CONSTANTIN CEL MARE CONSTRUIEŞTE O CAPELĂ LA POALELE MUNTELUI SINAI, ACOLO UNDE SE SPUNE CĂ S-AR FI AFLAT TUFIŞUL ÎN FLĂCĂRI.
530 IUSTINIAN CONSTRUIEŞTE UN ZID ÎMPREJURUL CAPELEI ŞL AL CELORLALTE CLĂDIRI MONASTICE PRECUM Şl BISERICA SCHIMBĂRII LA FAŢĂ.
1517 PENINSULA SINAI DEVINE PARTE A IMPERIULUI OTOMAN.
1945 ÎN MĂNĂSTIRE SE CONSTRUIEŞTE O BIBLIOTECA PENTRU PĂSTRAREA MANUSCRISELOR, MAJORITATEA GRECEŞTI Şl ARABE.
1975 ÎN SPATELE UNUI PERETE AL MĂNĂSTIRII SE DESCOPERĂ ÎNTÂMPLĂTOR 3000 DE MANUSCRISE.

Spre Tărâmul Făgăduinţei
După ce au fugit din Egipt şi au scăpat de urmărirea soldaţilor faraonului, Moise şi israeliţii au pătruns adânc în ţinutul sălbatic al peninsulei Sinai. Dumnezeu îi călăuzea apărând ca o coloană de fum ziua şi ca o coloai de foc noaptea – după cum înfăţişează şi o pictură din secolul al XlX-lea a artistului britanic William West. Destinaţia finală a israeliţilor era Canaan, Tărâmul
Făgăduinţei, aflat la 3oo de Kilometri spre vest. Traseul urmat de ei este greu de reconstituit deoarece multe din locurile numite în Cartea Exodului sunt imposibil de identificat. Această hartă indică traseul tradiţional, preferat de către majoritatea cercetătorilor, precum şi două posibile alternative. Una dintre ele traversează peninsula trecând pe la Djebel Helal, un vârf considerat uneori ca o alternativă la faptul că Djebel Musa (pag. 12 -15), ar fi muntele biblic Sinai, cealaltă străbate coasta de nord.

Traseul tradiţional se îndreaptă către sud spre deşertul Sin şi Djebel Musa, care foarte probabil este chiar muntele Sinai. De aici, la un an după fuga din Egipt, israeliţii s-au îndreptat spre nord către Ezion-geber şi apoi către oaza de la Kadesh-bameia. De aici ei fie că s-au îndreptat direct spre vest, ori mai probabil s-au întors la Ezion-geber şi au ocolit ţinutul Edom, au străbătut ţinutul Moab spre a sosi în Canaan pe la nord de Marea Moartă. Moise însă nu a ajuns niciodată în Tărâmul Făgăduinţei: el a murit pe muntele Nebo, în vârstă de 120 de ani, lăsându-l ca succesor al său pe Iosua sub conducerea căruia israeliţii vor obţine victoria de la Ierihon.

Locuri sacre, Atlas, James Harpur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here