Arhiepiscopul Constantinopolului a trăit într-o perioadă tulbure din istoria creștinismului, nu doar din punct de vedere moral sau religios, ci și social, într-o epocă de patriarhat și de exploatare a semenilor.
Cu toate acestea, întâlnim în scrierile sale o viziune progresistă, atât în privința relațiilor dintre conducători și conduși, cât și între bărbat și femeie. Sfântul Ioan Hrisostom are convingerea că, la baza tuturor lume și oameni se află o ierarhie foarte precisă, fiecare trebuind să se încadreze în specificul treptei sale, ascultând de unii și cerând ascultarea altora. Neorânduiala, neascultarea și anarhia nu sunt specifice ființelor raționale, oamenilor, ci demonilor contrari ai lui Dumnezeu și animalelor iraționale. Conducătorilor, Sfântul Părinte le cere să își exercite această atribuție cu bunătate și blândețe, iar supușilor ascultare și recunoștință.
În cadrul relației dintre femeie și bărbat, dintre soț și soție, Sfântul Ioan stabilește o reală ierarhie a responsabilităților, care are la bază egalitatea între cei doi soți. Sfântul Părinte derivă această egalitate din realitatea creării celor două ființe umane: bărbat și femeie, de către Același Părinte Bun și Iubitor.
Tot așa, mântuirea, a doua creație a lumii, vizează deopotrivă restaurarea ontologică a bărbatului și a femeii din efectele căderii. Prin aceasta, potrivit Sfântului Pavel, în Hristos Domnul nu mai există nici bărbat nici femeie. Toți și toate au fost chemați să-și împroprieze roadele mântuitoare ale Jertfei Sale pe Cruce, pentru mântuirea personală. Identificând responsabilități distincte ale soților Sfântul Ioan arată că femeii i s-a încredințat gestionarea înțeleaptă a celor din casă, în timp ce bărbatului administrarea celor din afara căminului; soției cele ce țin de sfera privată a familiei, bărbatului cele publice. Sfântul Părinte distinge și o anume autoritate din partea soțului și o ascultare din partea soției, dar supunerea femeii față de bărbat nu este una despotică sau tiranică. Iubirea este cea care ușurează jugul ascultării și face supunerea plăcută. Tensiunea relației dintre conducere și supunere este desființată în familiile în care există credință și dragoste, căci iubirea face autoritatea blândă și ascultarea ușoară. Ceea ce susține, în fond, Sfântul Ioan Gură de Aur, în secolul IV-lea, era deplina egalitate între soți, chiar dacă fiecare dintre aceștia și-o manifestă într-un mod specific, în funcție de condiția proprie sau, cum spune el, chiar dacă bărbatul se află pe locul întâi, iar femeia pe locul al doilea, „ea are locul doi, dar are și ea un rol și aceiași cinste cu cel dintâi”.
Dintre toate îndatoririle pe care le are soția într-o familie, Sfântul Ioan insistă asupra calității ei de mamă, arătând că grija creșterii și a educării copiilor îi revine în mod deosebit ei. Mama este datoare să se ostenească pentru a forma și înfrumuseța sufletul copilului cu deprinderile cele mai frumoase și cu virtuțile cele mai înalte. Dacă indiferența față de instruirea copiilor este considerată o crimă, care își atrage pedeapsa cea mai mare, educarea lor în duhul creștin este o adevărată artă, din a cărei iscusită profesare părinții își vor culege roade veșnice.
„Familia contemporană, între ideal și criză”, Pr. prof. Dr. C. Teșu
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
