Efes, Turcia

0
618

b1„Şi vedeţi şi auziţi că nu numai la Efes, ci mai în toată Asia, Pavel acesta înduplecând abătu gloată destulă, zicând că nu sunt dumnezei aceia, care sunt făcuţi de mâini”.
Argintarul efesian Demetrius despre Sfântul Pavel (Fapte 19:26)

Situat pe coasta de vest a Turciei, în prezent un port în plină activitate, cu 250 mii de locuitori, Efes a fost locul unde se înălţa pe vremuri Templul lui Artemis, una din cele şapte minuni ale lumii antice. A fost de asemenea cel mai important centru financiar şi comercial din Asia Mică şi una din marile metropole ale lumii greco-romane.
Oraşul era un focar spiritual, centru al cultului lui Artemis, dar atrăgând şi practicanţii magiei negre, precum prezicători, astrologi şi exorcişti. In secolul I d.Hr. a devenit un bastion al religiei creştine, care în secolul următor urma să fie religia oficială a Imperiului Roman.
Tradiţia spune că Apostolul Ioan a venit la Efes după Răstignire, însoţit de Măria, mama lui Iisus, care şi-a trăit ultimele zile la Efes. După Faptele Apostolilor din Noul Testament, Sfântul Pavel a poposit în Efes timp de doi ani, predicând Evanghelia lui Iisus Hristos.
Efes a fost întemeiat de grecii ionieni veniţi de peste Marea Egee cu aproximativ 1000 de ani înaintea naşterii lui Iisus. Noii sosiţi au constatat că localnicii se închinau lui Cybele, o întruchipare a zeiţei mame, venerată în întregul Orient Mijlociu şi în vestul Asiei, căreia i-au asimilat pe zeiţa lor, Artemis. Astfel a luat naştere o puternică figură hibridă, Artemisia Efesia, zeitate asociată cu natura sălbatică şi cu fertilitatea.
Cu timpul, ca urmare a situării strategice la gura râului Caystros şi fiind bine aşezat ca port, Efes a devenit un important centru comercial. El lega Orientul Apropiat de Grecia, iar în timpul perioadei romanţ,, la sfârşitul primului mileniu i Hr. de Spania, Sicilia şi Egipt. în 550 î.Hr. oraşul a fost cucerit de regele Cresus al Lidici, a cărei capitală, Sardis, se afla la 100 de km est. Cresus, faimos pentru bogăţia sa legendară, a început reconstrucţia oraşului. Ei a dăruit coloane şi vaci dc aur pentru un nou templu al lui Artemis. mai marc – Artemisium. Acesta a dăinuit până în 356 î.Hr., când a fost incendiat dc un maniac egocentric numit Herostratus, care dorea ca prin această faptă să-şi înscrie numele în istorie.

Fără a fi descurajaţi de acest act de vandalism, efesenii au purces la construirea unui nou templu, care va deveni una din minunile lumii antice. Acesta a fost terminat în prima jumătate a secolului al III-lea î.Hr. şi se întindea pe o suprafaţă de trei ori mai mare decât cea a Panteonului din Atena. O pădure de coloane de marmură, 127 la număr, susţinea un acoperiş înălţat la 18 m de la sol. Altarul era împodobit cu sculpturi magnifice. Sanctuarul a dăinuit timp de 400 de ani, până când a fost distrus în 263 d.Hr. de goţi, un trib barbar originar din nordul Europei. Deşi parţial reconstruit, nu şi-a mai recăpătat niciodată statutul anterior, în condiţiile în care creştinismul începea să pună stăpânire pe lumea romană. Soarele care apune învăluie într-o lumină roşiatică amfiteatrul de la Efes, scena unei revolte împotriva Sfântului Pavel, cu 2000 de ani în urmă. Dincolo de amfiteatru se întinde Calea Arcadiei, un drum pavat ce duce către locul unde se afla vechiul port, care a fost distrus de aluviuni.
În secolul al Vl-lea, coloanele templului au fost luate pentru construcţia catedralelor creştine din Constantinopol. In secolul următor, aluviunile râului Caystros au distrus portul şi astfel, perioada de glorie a luat sfârşit şi soarta templului a fost pecetluită. Astăzi numai fundaţiile templului Artemisium mai există, dezgropate de inginerul britanic J.T. Wood, în anul 1869.
Dacă în perioada de dinainte de Hristos cetăţenii din Efes o venerau pe Artemis, în timpul primului mileniu al erei noastre adepţii lui Hristos au ajuns să exercite o influenţă crescândă. Ei au transformat oraşul într-un loc de pelerinaj. Creştinii vin şi astăzi aici pentru a o venera pe Sfânta Fecioară Măria şi pe Sfântul Pavel.
Se spune că după Răstignirea lui Iisus, Apostolul Ioan a adus-o cu el pe Fecioara Măria la Efes, un eveniment la care face referire în secolul al V-lea papa Celestin. Cea mai substanţială dovadă a prezenţei Măriei la Efes a fost furnizată mai recent de o invalidă clarvăzătoare pe nume Kaiherina Emmerich (1774-1824). Ea a descris în detaliu în cartea sa „Viaţa Sfintei Fecioare” casa în care a locuit Sf. Fecioară la Efes, deşi nu părăsise niciodgtă Germania.
Spre sfârşitul secolului al XlX-lea, preoţii catolici din Smirna (astăzi Izmir) au citit povestea ei şi în 1891 au organizat o expediţie spre a verifica adevărul acesteia. Spre surprinderea lor, au găsit o clădire mică, asemănătoare unei capele, ce se înălţa pe un deal la sud de oraş. Situarea structura şi amplasamentul erau aproape identice cu cele din descrierea Katherinei.
Ei au aflat că în fiecare an, în 15 august, pelerini aparţinând credinţei ortodoxe locale veneau în acest loc sfânt pe care îl numeau Panaya Kapula („Poarta către Sfânta Fecioară”) pentru a celebra Adormirea Maicii Domnului. în 1892, arhiepiscopul din Smirna a declarat oficial clădirea loc de pelerinaj, iar în 1867 sfinţenia locului a fost definitiv consacrată printr-o vizită a papei Paul al
Cealaltă personalitate a creştinismului importantă pentru Efes, este cea a Sfântului Pavel. El a locuit la Efes mai mult timp, în jurul anului 50 d.Hr., în timpul celei de a treia călătorii ca misionar prin Asia Mică şi Grecia. Pavel, cetăţean roman, care mai înainte îi persecutase pe adepţii religiei creştine, se convertise după un episod în care aflându-se în drum spre Damasc şi orbind, avusese o viziune. (Fapte 9:1 – 19) La Efes, Pavel a predicat timp de trei luni în sinagoga comunităţii evreieşti, până când evreii au devenit ostili învăţăturii sale. După Faptele Apostolilor, el s-a mutat în sala de clasă a unui învăţător pe nume Tyrannus şi în următorii doi ani a predicat atât evreilor, cât şi celorlalţi.
Pavel era o prezenţă atât de puternică, încât bolnavilor li se dădeau batiste sau şorţuri pe care el le atinsese şi care se pare că îi ajutau să se vindece. Faima lui s-a răspândit într-atât, încât se spune că nişte exorcişti evrei au invocat numele lui şi al lui Iisus pentru a alunga spiritul rău dintr-un nebun, însă vindecătorii au eşuat în încercarea lor, căci spiritul le-a dat un răspuns muşcător: „II cunosc pe Iisus şi pe Pavel, dar pe voi nu vă cunosc”, după care posedatul s-a repezit la ei şi le-a sfâşiat veşmintele, alungându-i.
Vestea despre această întâmplare s-a răspândit cu iuţeala vântului, întărind autoritatea lui Pavel. întâmplarea a făcut o puternică impresie asupra multor practicanţi ai magiei, care şi-au ars cărţile cu formule magice, cunoscute sub titlul „Scrisori din Efes”. După cum se spune în Faptele Apostolilor „cuvântul Domnului se întărea tot mai mult”.
Cel mai cunoscut incident avându-1 în centru pe Pavel în timpul şederii sale la Efes a avut loc pe când acesta se pregătea să plece în Grecia (Fapte 19:23 – 40). Totul a început când un argintar pe nume Demetrius a convocat o întrunire a breslei pentru a discuta ameninţarea pe care Pavel o constituia pentru comerţul cu statuete de argint reprezentând-o pe Artemis, pe care ei le confecţionau şi le vindeau pelerinilor. Demagog abil, Demetrius a stârnit spiritele, acuzându-l pe Pavel de sabotarea meşteşugului lor prin afirmaţia sa că zeii confecţionaţi de mâna omului nu erau zei adevăraţi şi prin dispreţul său pentru sanctuarul zeiţei. Argintarii înfuriaţi au început să strige „Slavă lui Artemis, zeiţa efesenilor!”. Curând oraşul era în fierbere. O gloată înfuriată s-a năpustit în amfiteatrul de 24 de mii de locuri, târându-i cu ea pe doi dintre tovarăşii lui Scăldată în lumina soarelui şi înconjurată de copaci, Casa Fecioarei Maria se afla la câteva mii de metri sud de vechiul Efes. Construcţia a devenit un important loc de pelerinaj pentru creştini.
Pavel, Gaius şi Aristarc. Pavel lc-a sărit mediat în ajutor, dar a fost reţinut de reprezentanţi ai autorităţilor, care îi erau prieteni şi care se temeau că apostolul va fi linşat. Amfiteatrul devenise scena unui haos total, cu oameni îmbulzindu-se şi ţipând, mulţi neştiind de fapt pentru ce se află acolo. Un evreu pe nume Alexandru a îcercat să se adreseze mulţimii. Dar văzând că era din neam cu Pavel, duşmanul lor, mulţimea l-a împiedicat să vorrbească şi a început să scandeze „Mare este Artemis, zeiţa efesenilor!” într-un unison hipnotic, care a ţinut două ore. Nebunia a luat sfârşit numai când scribul oraşului s-a ridicat şi cu calm, a argumentat faptul că Pavel şi tovarăşii lui nu comiseseră nici o blasfemie la adresa lui Artemis şi că existau legi după care ei puteau fi aduşi la judecată. Mai mult, el a arătat că exista primejdia represaliilor din partea romanilor, dacă în oraş ar fi izbucnit vreo revoltă. La cuvintele lui, oamenii şi-au venit în fire şi mulţimea s-a împrăştiat. Pavel s-a convins că este cazul să părăsească Efesul şi a plecat spre Macedonia.
Azi vizitatorii se pot plimba prin locurile unde se afla pe vremuri oraşul Efes, pe străzi străbătute cândva de Pavel sau poate de Fecioara Măria. Dintre toate monumentele din vremea lui Pavel care sau păstrat până astăzi, amfiteatrul evocă cel mai bine amintirea apostolului. Aici, aşezat pe trepte, vizitatorul poate reînvia în propria-i imaginaţie ecoul scandării argintarilor, răsunând între şirurile de piatră. Acest sunet simbolizează de fapt strigătul de agonie al păgânismului, tot mai disperat sub vocea liniştită a creştinismului.

A treia călătorie a lui Pavel

Convins fiind că Dumnezeu a dorit ca învăţăturile Evangheliei să aparţină tuturor, fară deosebire de neam, apostolul Pavel a întreprins o serie de îndelungi şi zeloase călătorii misionare pentru a răspândi cuvântul Domnului. Acestea au avut loc în prima jumătate a primului veac după Cristos. Aici este descris traseul celei de a treia călătorii a lui Pavel şi sunt marcate principalele monumente sacre ale vremii : templul lui Herod cel Mare din Ierusalim, templul lui Artemis din Efes sau templul divinului Iulius Caesar din Roma. Pavel şi-a început călătoria din Antiohia (Siria). Paşii l-au purtat spre vest prin diverse oraşe în care se constituiseră deja comunităţi creştine şi mai apoi spre Efes (pag. 22 – 26). Acolo a zăbovit mai mult de doi ani înainte de a traversa din Asia în Europa. Pavel şi-a croit apoi drum spre Corint, un port destul de rău famat dar totodată un important centru al culturii greceşti. A rămas aici vreme de trei luni şi tot aici a conceput celebra sa scrisoare către creştinii din ; Roma. Dar tot aici a întâlnit şi primii oponenţi şi când un complot al evreilor rezidenţi 1-a împiedicat să navigheze direct spre Siria a fost nevoit să se îndrepte pe uscat către Macedonia şi de aici s-a îmbarcat pe un velier roman pentru Tyr, încheind aici cea de-a treia călătorie misionară.
Deşi o profeţie 1-a avertizat că va fi arestat dacă va pomi de la Tyr către Ierusalim el a purces totuşi la drum. Dar profeţia s-a împlinit: evreii s-au revoltat împotriva lui susţinând că le-a încălcat legea prin intrarea unui ne-evreu în templu. Pavel a fost arestat de către romani şi a fost interogat. El a invocat dreptul său de cetăţean roman de a fi judecat la Roma şi acest drept i-a fost recunoscut; dar călătoria sa către cel mai mare oraş al lumii apusene avea să fie şi ultima: aproximativ în 65 d.Hr. Pavel a fost martirizat.

Figura bărboasă a Sfântului Pavel se profilează pe un fundal de mozaic auriu în interiorul unei biserici greco-ortodoxe. Pavel a petrecut doi ani în Efes predicând Evanghelia lui Iisus Hristos, în timpul celei de a treia călătorii ca misionar, în jurul anului 50 d.Hr. Şederea lui acolo a încununat activitatea sa de misionar; în acea perioadă el devenise un teolog reputat şi a scris câteva dintre cele mai importante Epistole adresate bisericilor creştine proaspăt întemeiate.

b2

 

Soarele care apune învăluie într-o lumină roşiatică amfiteatrul de la Efes, scena unei revolte împotriva Sfântului Pavel, cu 2000 de ani în urmă. Dincolo de amfiteatru se întinde Calea Arcadiei, un drum pavat ce duce către locul unde se afla vechiul port, care a fost distrus de aluviuni.

b3

 

Templul lui Hadrian, împărat roman din secolul al II-lea, a fost unul din numeroasele edificii cu funcţie religioasă, mărturie a diversităţii credinţelor din Efes în perioada precreştină.

b4
Această urmă sculptată în pavajul unei străzi era semnul care indica faptul că acolo se află un bordel, una din multele case ale plăcerii din Efes în vremea lui Pavel.

b5

 

Şiruri de sâni, ca nişte ouă, împodobesc pieptul zeiţei Artemis – o statuie găsită la Efes. Forma lor a dat naştere la presupuneri cum că ar putea fi vorba de ouă sau chiar testicole de albine – albina fiind simbolul oraşului Efes. Indiferent ce ar reprezenta, trimiterea la ideea de fertilitate este clară. Artemis sau Diana în mitologia romană, era o zeiţă a pământului, asociată cu natura sălbatică şi venerată la Artemisium, unul dintre cele mai mari temple ale lumii antice.

b6

Presărat de vestigii, Efes (STÂNGA SUS) este una din cele mai importante aşezări antice de pe teritoriul Turciei. Printre monumentele importante se numără Biblioteca lui Gelsus (1), Calea Arcadiană (2), care ducea le vechiul port (3). Amfiteatrul (4) se afla în inima oraşului, la sud de stadion (5), iar templul Artemisium (6) se ridica în partea de nord-est. Un drum (7) duce spre sud, la casa Fecioarei Maria.

b7

 

Repere cronologice Î.Hr.
1000 Primii colonişti greci sosesc la Efes.
550 Cresus din Lidia cucereşte oraşul
356 Templul lui Artemis este incendiat.
d.Hr.
55 Pavel soseşte la Efes.
65 Pavel moare ca un martir la Roma.
263 Goţii distrug templul Artemisium.
1841 Apare cartea Katherinei Emmerich în care este DESCRISA casa Sf. Fecioare de la Efes.
1869 J.T Woods descoperă ruinele templului Artemisium.
1892 Casa Sf.Fecioare este declarată loc de pelerinaj de către arhiepiscopul din Smirna.
1967 Papa Paul al VI-lea vizitează casa sf. Fecioare.

A treia călătorie a lui Pavel

b8

Convins fiind că Dumnezeu a dorit ca învăţăturile Evangheliei să aparţină tuturor, fară deosebire de neam, apostolul Pavel a întreprins o serie de îndelungi şi zeloase călătorii misionare pentru a răspândi cuvântul Domnului. Acestea au avut loc în prima jumătate a primului veac după Cristos. Aici este descris traseul celei de a treia călătorii a lui Pavel şi sunt marcate principalele monumente sacre ale vremii : templul lui Herod cel Mare din Ierusalim, templul lui Artemis din Efes sau templul divinului Iulius Caesar din Roma. Pavel şi-a început călătoria din Antiohia (Siria). Paşii l-au purtat spre vest prin diverse oraşe în care se constituiseră deja comunităţi creştine şi mai apoi spre Efes (pag. 22 – 26). Acolo a zăbovit mai mult de doi ani înainte de a traversa din Asia în Europa. Pavel şi-a croit apoi drum spre Corint, un port destul de rău famat dar totodată un important centru al culturii greceşti. A rămas aici vreme de trei luni şi tot aici a conceput celebra sa scrisoare către creştinii din ; Roma. Dar tot aici a întâlnit şi primii oponenţi şi când un complot al evreilor rezidenţi l-a împiedicat să navigheze direct spre Siria a fost nevoit să se îndrepte pe uscat către Macedonia şi de aici s-a îmbarcat pe un velier roman pentru Tyr, încheind aici cea de-a treia călătorie misionară.
Deşi o profeţie l-a avertizat că va fi arestat dacă va pomi de la Tyr către Ierusalim el a purces totuşi la drum. Dar profeţia s-a împlinit: evreii s-au revoltat împotriva lui susţinând că le-a încălcat legea prin intrarea unui neevreu în templu. Pavel a fost arestat de către romani şi a fost interogat. El a invocat dreptul său de cetăţean roman de a fi judecat la Roma şi acest drept i-a fost recunoscut; dar călătoria sa către cel mai mare oraş al lumii apusene avea să fie şi ultima: aproximativ în 65 d.Hr. Pavel a fost martirizat.

Locuri sacre, Atlas, James Harpur

Jurnal Spiritual

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here