“Din leagăn până la mormânt acelaşi vei fi”

0
128
 educaţia copiilor noştriFără nici o îndoială, tineretul de astăzi trece printr-o serioasă criză.

Iar pentru aceasta nu este el însuşi responsabil. Cea mai mare parte de vină ne aparţine nouă, celor mari părinţi, învăţători, clerici, îndrumători duhovniceşti. Ne-am pierdut noi înşine orientarea duhovnicească şi, cum era de aşteptat, am pierdut şi adevărată, ”după Dumnezeu”, educaţia copiilor noştri.

Rolul părinţilor şi al căminului familial este determinant pentru vârsta copilăriei şi a adolescenței.

El trebuie să fie prin excelenţă un rol educaţional. Lucrarea pedagogică corectă şi înţeleaptă, educaţia părinţilor asupra sufletelor copiilor, încă de la cea mai fragedă vârsta, trebuie să pună bazele unei vieţi întru Hristos, a singurei căi viabile şi adevărate, pe care nici o furtună a vârstei tinere sau adulte nu o va mai putea clătina.

Educaţia creştin ortodoxă

 […] Copilul care a primit o educaţie creştin ortodoxă, chiar dacă o apucă pe un drum greşit, simte la un moment dat, că înlăuntrul său se trezeşte amintirea puternică anilor nevinovaţi şi fericiţi ai copilăriei şi se poate întoarce la adevăr. Îşi aduce aminte de acele rugăciuni simple, pe care le-a învăţat de la mama sa — chiar dacă ea acum se odihneşte poate în mormânt — se gândeşte la sfaturile pe care această i le dădea, pe când stătea încă pe genunchii ei.

Şi cu toate că trăieşte o viaţă păcătoasă, că a uitat acele rugăciuni, se poate ca într-una din nopţi, mergând să se culce, să îşi aducă aminte, fără să vrea, cum mama să îl învăţa să îşi facă semnul sfintei cruci înainte de a se culca, cum îl însemna chiar ea cu sfânta cruce şi cum se rugă pentru el. Amintirea dulce a anilor nevinovaţi ai copilăriei i-a trezit pe mulţi din letargia păcatului şi i-a adus din nou aproape de Dumnezeu.

Înţelegeţi acum ce mare binecuvântare este pentru copii să aibă mame evlavioase!

Acestea, de la cea mai fragedă vârsta îi vor învăţa despre credinţă şi despre evlavie. De la mama — nu de la doică, învăţătoare sau profesoară — trebuie să înveţe copilul să îl cunoască pe Dumnezeu. În faţa icoanei din casă trebuie să înveţe copilul să îşi facă rugăciunea de dimineaţă şi nu abia la şcoală; mama sa este aceea care trebuie să îl înveţe cum să se roage. Aşa s-a obişnuit din totdeauna în familiile cu adevărat ortodoxe. ”Îndată ce copilul începe să înţeleagă”, scrie Sfântul Ioan Gură de Aur, ”părinţii îi învaţă Simbolul de Credinţă, cum să se roage şi să psalmodieze, precum şi rânduiala slujbelor sfinte”.

Acelaşi ierarh dă mamelor următorul sfat:

Să îi învăţaţi pe copiii voştri să îşi facă semnul Sfintei Cruci. Iar câta vreme ei încă nu pot să şi-l facă singuri, să îi însemnaţi voi cu mâna voastră”. Iar unei mame care era văduvă şi pe care o chema Lito, îi scria;” este foarte frumos pentru o mamă creştină să îl înveţe pe copilul ei cum să pronunţe dulcele nume al Lui Iisus, când încă glasul său este foarte plăpând iar limba sa abia poate să pronunţe”.

Din toate cele amintite, se explică, cred, de ce părinţii, şi în special mamele, care au cea mai mare parte de responsabilitate, pentru educaţia copiilor lor în primii ani de viaţă, trebuie, ca de la cea mai fragedă vârstă, să cultive în sufletele lor sentimentul religios — sau mai bine spus, modul de viaţă ortodox — din care să rodească mai târziu fructele credinţei şi ale evlaviei […]

”Călăuziri pentru creșterea și educarea ortodoxă a copiilor”, De Irineu – Episcop de Ecaterinburg și Irbitk

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here