Ecumenismul căutării adevărului evanghelic ortodox

0
158

andrei-andreicut-eugen-gheorgheCăutarea intensivă a adevărului i-a facilitat Părintelui Stăniloae încheierea unor relaţii de strânsă prietenie cu teologi apuseni de prestigiu, precum teologul reformat Prof. Dr. Dr. h.c. mult. Jürgen Moltmann. Părintele Stăniloae a găsit în teologia trinitară a acestui teolog expresia autentică a unor aspecte deplin ortodoxe, însă pierdute din memoria culturală a Ortodoxiei. Unul dintre aceste aspecte este cel al iubirii milostive divine, care suferă împreună cu creatura sa căzută în păcat. Pe planul vieţii Sfintei Treimi, Tatăl suferă împreună cu Fiul în evenimentul mântuitor al crucii.
Părintele Stăniloae caracterizează acest concept despre Dumnezeu, despre Treimea plină de milostenie compătimitoare (împreună-suferindă) drept “foarte impresionant” şi în deplină conformitate cu gândirea ortodoxă şi cu momentul chenotic al plenitudinii iubirii divine veşnice.
“Într-un fel neînţeles de noi deci şi Dumnezeu uneşte nepătimirea cu mila şi cu durerea pentru noi, iar Hristos pe cruce, cu durerile morţii”. Durerea sau bucuria pentru alţii nu se opune deci caracterului nepătimitor al lui Dumnezeu. Graţie oceanului deschis de iubire şi lumină al lui Dumnezeu, iubirea absolută treimică nu este o bucurie vibrantă autosuficientă, ci împreună-simţitoare şi compătimitoare.
Cînd omul îşi revarsă inima înaintea Creatorului, “suspinul omului devine (…) oarecum propriu lui Dumnezeu”. Pe baza acestei teologii a împreună-suferinţei iubitoare a lui Dumnezeu cu creatura sa, poate Stăniloae să afirme că inima Sfintei Treimi o constituie “afectivitatea”, “iubirea supremă şi viaţa în această iubire”.
O categorie fundamentală a ecumenismului este cea a prieteniei, Prof. J. Moltmann i-a dedicat Părintelui Stăniloae cartea sa: “In der Geschichte des Dreieinigen Gottfcs” cu următoarea formulare: “Meinem väterlichen Freunde Dumitru Stăniloae, der mich zum trinitarischen Denken ermutigte” (Prietenului meu părintesc Dumitru Stăniloae care m-a încurajat spre o gândire trinitară).
Deschiderea cu prietenie pentru creştinul şi teologul de altă confesiune aduce cu sine roade duhovniceşti neaşteptate. Din prietenia strânsă cu Părintele Stăniloae, din fascinaţia pentru căldura sa duhovnicească îzvorîtă din trăirea autentică a adevărului evanghelic, Jürgen Moltmann, unul dintre cei mai renumiţi teologi reformaţi din lume a devenit un purtător de cuvânt al Ortodoxiei în occident. Gândirea sa inspirată de teologia trinitar-patristică a Părintelui Stăniloae constituie astăzi o punde solidă de legătură dintre Biserica Evanghelică şi cea Ortodoxă.
Moltmann refuză astăzi în mod categoric adaosul Filioque în simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan, şi preia în acelaşi timp sensul conceptului ortodox de Treime reală, de Perihoreză, de theosis, adică de îndumnezeire a umanului prin energiile necreate ale lui Dumnezeu. Moltmann înţelege pe Duhul Sfânt ca Persoană treimică şi nu ca pe o lucrare impersonală a lui Dumnezeu în om. În eshatologia sa: Das Kommen Gottes. Christliche Eschatologie el vorbeşte chiar despre împreuna lucrare dintre Dumnezeu şi om în faptul mântuirii subiective , despre liturghia cosmică, despre transfigurarea cosmosului şi îndumnezeirea lumii . Aici citează fără reticenţe din dogmatica Părintelui Stăniloae: “Unirea maximă cu Dumnezeu, penetrarea omului de plinătatea lui Dumnezeu, fără să se piardă în ea, înseamnă în acelaşi timp îndumnezeirea omului” (299, Nota 35). Teologia ortodoxă despre îndumnezeirea cosmosului este pentru Moltmann, prin măreţia optimismului ei, o corectură necesară a teologiei luterane despre cruce (301).
Dincolo de influenţele ortodoxe frapante asupra gândirii lui Moltmann trebuie să menţionăm un alt document al ecumenismului creştin. Profesorul Moltmann a luat pentru prima dată în istorie iniţiativa traducerii unei dogmatici ortodoxe în limba germană. Prin aceasta el a adus un aport considerabil la înţelegerea Ortodoxiei în occident, la construirea unui pod cultural ecumenic între creştinătatea occidentală şi cea orientală.

Pe urmele iubirii, Contribuţii trinitare la o cultură a comunicării sfinţitoare, Daniel Munteanu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here