E greu, dar nu imposibil

0
298
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

desavarsire– Desăvârşirea poate fi o stare actualizată sau o aspiraţie continuă?

– Desăvârşirea în general este o aspiraţie. Dacă zice Domnul Hristos: „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârşit este”, înseamnă că desăvârşirea este o aspiraţie. Cine poate zice că-i bun ca Dumnezeu, că-i sfânt ca Dumnezeu, că-i milostiv ca Dumnezeu şi aşa mai departe? Dar e ceva care se poate şi actualiza, nu în final, ci pe parcurs, adică poate fi cineva despre care să ai convingerea că este un om aproape de desăvârşire, de desăvârşire aşa cât o înţelegem noi. Aşa că desăvârşirea fiind fără de hotar, nu poţi să zici că are hotar în clipa în care cineva se socoteşte înaintat. De altfel să ştiţi că un om înaintat în viaţa duhovnicească nu se socoteşte înaintat. În Filocalie este un cuvânt al cuviosului Dorotei care spune că „cu cât se apropie omul mai mult de Dumnezeu, cu atât se socoteşte pe sine mai nedesăvârşit”, mai păcătos chiar spune. Cu cât e omul mai preocupat de sine cu atât îşi cunoaşte laturile negative mai bine, după cum sunt oameni care zic: „Apoi eu n-am făcut nici un rău la nimeni, sunt om cumsecade, sunt om de treabă”. Eu nu zic că nu-i om de treabă, Doamne ajută să fie toţi de treabă, dar până la desăvârşire e cale lungă. Numai cine nu ştie ce-i desăvârşirea zice că-i desăvârşit.

„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here