Durerile Naşterii, durerile Patimilor, Crucii şi Morţii spre bucuria Învierii

0
290

mantuirea

Ce să înţelegem prin tainele Mântuirii, decât ca fiind cele ce ne cheamă să ne pătrundem de ele şi, explorându-ne, să le explorăm.

Din perspectiva mântuirii, o taină este, şi simţământul matern al Maicii Domnului, iubirea, duioşia fără de margini pe care o nutreşte faţă de Fiul ei, Fiu al Omului şi, totodată Fiu al lui Dumnezeu.

În chip minunat, s-a constatat că simţământul matern faţă de Mântuitorul transcende genurile umane, astfel că nu este împărtăşit exclusiv de către femei. Mărturii din Vechiul Testament şi Noul Testament stau ca dovadă că sfinţii şi marii rugători, marii bărbaţi ai Bisericii l-au trăit şi ei înşişi: ” Că femeia însărcinată şi gata să nască prunc, care se zvârcoleşte şi strigă în durerea ei, aşa am fost noi Doamne, cu toţii înaintea Ta.” (Isaia 26, 17); ” Copilaşii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi” (Gălăteni 4,19).

Sf. Simeon Noul Teolog identifica şase trepte ale mântuirii. Prima e păzirea poruncilor dumnezeieşti ca rob; a doua, pentru plată; a treia, ca prieten al Mântuitorului; a patra, ca fiu al Lui; a cincea, ca frate al Lui; iar a şasea, cea mai înaltă dintre toate, că maică a lui Hristos. Cuvântul însuşi spunea: ” Iată mama Mea şi fraţii Mei; căci oricine face voia Tatălui Meu Cel din ceruri, acesta este frate şi soră şi mama” (Matei 12, 49-50).

maica domnului

S-a sugerat uneori că în momentul liturgic crucial al epiclezei, săvârşitorul cu mâinile ridicate invocând Duhul Sfânt seamănă mai mult cu orans, misterioasă femeie rugătoare din arta catacombelor antice. Aşadar, preotul este într-un fel o icoană a Maicii Domnului. (De sărbătoarea cea mare a Floriilor, credincioşii ţin în mână în biserici ramuri de salcie. Nu întâmplător, salcia se înmulţeşte prin partenogeneza adică se pune o ramură în pământ şi udată fiind ea se prinde şi creşte.) Aşa cum s-a observat recent, Maica Domnului a îndeplinit vocaţia umană universală a preoţiei împărăteşti mai bine decât oricare altă persoană, primind pe Fiul dumnezeiesc în ea însăşi şi oferindu-l Tatălui. În această lucrare de primire şi punere înainte a vieţii divine, bărbaţii şi femeile deopotrivă funcţionează într-un mod feminin.

Aşa cum, în fiecare an, de Sfintele sărbători ale Crăciunului, noi, creştinii, bărbaţi sau femei, suntem solidari unii cu alţii şi chemaţi să trăim cu Născătoarea de Dumnezeu ” durerile Naşterii” Fiului ei, tot astfel, acum, de Sfintele Paşti, ne contopim cu ea în durerile Patimilor, Crucii şi Morţii Mântuitorului, dar şi în bucuria fără sfârşit a Învierii, Înălţării Lui la ceruri şi Cincizecimii, ce prin Duhul ni-L face Prezent de-a pururi pe Hristos în noi.

Redacţia Jurnal Spiritual