Durerea cronică

Durerea cronica imgDurerea este un fenomen subiectiv, complex, cu consecinţe diverse, ce se regăsesc la nivel funcţional, structural şi psiho-comportamental.

Spre deosebire de durerea acută, care are funcţia de semnalizare a unei leziuni tisulare, durerea cronică generează un sindrom complex de tulburări fizice şi psihice.

Durerea cronică poată apărea oriunde în organism şi poate varia de la uşoară, mo­derată şi până la atât de severă încât instituie dizabilitatea unei funcţionări normale. Oricine poate să dezvolte durere croni­că. Deşi este mult mai frecven­tă la vârstnici, care pot dezvolta boli cronice, durerea cronică nu este o componentă normală a înaintării în vârstă.

Durerea necontrolată sau netratată influenţează dra­matic calitatea vieţii şi devine substratul unui scor de per­formanţă redus. Este esenţial pentru medici să cunoască şi să aplice toate metodele posibile pentru controlul durerii, de la medicatie până la posibilităţile terapeutice psihologice.

Durerea cronică este nu numai dificil de evaluat dar şi refractară la tratament. Ca exemple de durere cronică di­ficil de tratat putem cita: dure­rea lombara, nevralgia, cefaleea etc. Managementul durerii începe cu o evaluare completă, cu istoricul detaliat, examinare fizica şi teste diagnostice com­plementare, urmând constitui­rea planului de tratament. Re­evaluările repetate la intervale regulate sunt necesare pentru monitorizarea eficacităţii tra­tamentului. Adeseori rezultate bune sunt obţinute prin redu­cerea dozelor de analgetice, utilizarea medicatiei coanalgetice, psihoterapie etc.

Terapia corectă a durerii cronice presupune eforturi de­osebite, multidisciplinare, uti­lizarea a numeroase metode si tehnici atât farmacologice cat şi nefarmacologice.

Datorită conjugării diferi­telor mecanisme patogenice, evident că terapia medicamen­toasă a durerii cronice nu poate fi schematizată doar la o clasă de substanţe. în majoritatea ca­zurilor este necesară asocierea mai multor clase de substanţe cu impact multiplu asupra di­feritelor mecanisme patoge­nice (care este cauza durerii cronice). Alături de substanţele analgetice clasice există nume­roase alte clase de substanţe care şi-au dovedit eficienţa în terapia anumitor tipuri de du­rere: anticonvulsivante, anti-depresante triciclice, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, alfa2-agonisti, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu, corticosteroizi. Medica­mentele au eficienţa maximă dacă sunt folosite în combina­ţie cu alte tipuri de tratament, cum ar fi fizioterapia, stimula­rea electrică nervoasă (TENS), psihoterapia, acupunctura etc. Iniţial se administrează medi­camentele cu cele mai puţine efecte adverse posibile. Ulteri­or, dacă este nevoie/doza este crescută lent sau medicamen­tul este schimbat. Metodele nefarmacologice pot consolida terapia farmacologică propriu-zisă a durerii, amplificând sau prelungind efectele acesteia.

Săptămâna medicală nr. 183, noiembrie 2014

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here