Durerea altuia – durerea noastră

0
151

durerea„Așa că, până când avem vreme, să facem binele către toți.” (Galateni 6, 10)

Nu-L vom putea imita pe Hristos decât atunci când vom stărui să le fim de folos semenilor noștri, să-i ajutăm și să le îndulcim pe cât posibil soarta; să-i întărim pe cei slabi,  să aducem o rază de lumină într-o viață trăită în întuneric. Orice faptă de iubire sau de jertfire de sine ne apropie de Dumnezeu. Cei care ar avea nevoie de ajutorul nostru nu sunt greu de găsit, se întâlnesc la fiecare pas, aproape că nu trece zi de la Dumnezeu să nu ne scoată în față ocazia de a face un bine cuiva.

Dar, pentru a fi mereu gata să folosim aceste ocazii, nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de propria noastră persoană. Celui ce se ocupă doar de sine, de grijile, de dorințele și de senzațiile sale i se îngustează atât de tare mintea, i se limitează atât de mult orizontul, încât nu mai vede nimic dincolo de sine, trece nepăsător pe lângă suferința altuia. Dimpotrivă, cu cât este mai adâncă rana din inima noastră, cu atât ar trebui să devină mai sensibilă, mai receptivă față de suferința altuia. Nu poate exista durere omenească pe care să o considerăm străină de noi. Să ne simțim aproape de orice durere, să suferim cu cel ce suferă, „să ne purtăm unii altora poverile”, uitând de propria noastră povară.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here