Dumnezeul meu nu e vulnerabil!

0
196

Dumnezeul meuDumnezeul meu nu e vulnerabil! Și perfecțiunea Sa este în iubire și iertare. Este mereu aproape! Este îngăduitor, iubitor și tare, tare blând. El știe ce e mai bine pentru mine (pentru toți copiii Săi), și-mi așterne pe cale flori sau spini după nevoia sufletului meu. Iar când bat din picior ca un copil răsfățat: Doamne, vreau aia și asta vreau și gata, El nu-mi dă dacă vede că nu e pentru binele sufletului meu chiar cu riscul ca eu să mă revolt și să mă îndepărtez de El și mă lasă uneori să mă îndepărtez. Asta, fiindcă știe că într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat ceva trimis de El va înmuia iar inima mea și El va fi gata să mă ia în brațe și să mă întorc pe calea ce am părăsit-o din revoltă.

Dumnezeul meu are multe daruri numai să fiu eu deschisă să le primesc, să nu mă ascund după o suferință ce mi-o fac singură. Dumnezeul meu e cu mine, când râd, când plâng și chiar și când mă revolt și așteaptă blând și iubitor clipa când realizez iarăși, a sută oară, (tot cu ajutorul Lui) că Dumnezeu e totul: e viața, e mântuirea mea.

El nu greșește niciodată, și e dăruire neîncetată de iubire, mângâieri și daruri. Iar harul Său e ca un curcubeu în zori după o noapte ploioasă și furtunoasă.

Dumnezeul meu lucrează atât de fin asupra sufletului meu, fin, delicat și cu mare grijă și eu mă simt iubită și îngrijită ca o floare care primește și pământ bun și soare și ploaie la timpul potrivit. Aș vrea doar să înfloresc cât mai frumos de dragul Lui! Am așteptat muuuuult timp până să simt, să trăiesc acestea în sufletul meu, dar a meritat așteptarea. Nu sunt eu vreo sfântă sau o ființă specială sau cumva să merit eu ceva din ce am trăit. Nuuu, sunt o mare păcătoasă și am patimi multe, iubirea Domnului este specială mai presus de toate cuvintele din lume! Slavă Domnului!

Dumnezeul meu e atent la mine, la gândurile mele, la sentimentele mele, gata să mă ajute când mi-e greu desigur să-i cer ajutorul. Am observat că uneori nu vine neinvitat în sufletul meu.

Mi-a trimis un părinte duhovnic bun ca pâinea caldă, oameni pe cale care să-mi deschidă ochii, alții să mă rănească doar să văd ce răni, ce răutăți am în mine (am rănit și eu la rândul meu) și să cer tămăduire de la El.

Dumnezeul meu e dulceață nespusă, dar și un Părinte care știe ce e bine și nu-mi dă lucruri ce mi-ar face rău, cum ades cer eu după mintea mea cea mică.

Dumnezeul meu este iubire! Iar Măicuța Domnului este stâncă de nădejde pe care valurile vieți nu o vor dărâma, zid de rugăciune și de lacrimi de iubire și de milă. Stăpâna mea, Doamna sufletului meu, lumina ochilor mei orbiți de păcat! Nădejdea mea după Domnul.

Am așa în cap uneori ideea să Îl apăr eu pe Dumnezeu deși știu că are apărători mult mai minunați ca mine și poate nu are nevoie de apărarea mea dar am simțit în sufletul ăsta mic și neputincios imboldul să scriu aceste rânduri. Să plinească Domnul aceste rânduri ca cândva să fie o declarație de dragoste adresată Domnului și Dumnezeului meu care vorbește din preaplinul iubiri Sale și prin pietre mici (microscopice) ca mine! Amin!

Mulțumesc Măicuță dulce pentru tot!

Un colț de rai să vă dăruiască Dumnezeu și Măicuța Sa neprețuită și dumneavoastră, și obștii, și tuturor copiilor dumneavoastră.

Doamne ajută!

Sursa: sfintiiarhangheli.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here