Dumnezeu S-a revelat în Iisus Hristos

0
186
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

cruceAbsolut transcendent și incognoscibil, Dumnezeu S-a revelat în Iisus Hristos, în care „locuiește, trupește, toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2, 9). Astfel, viața adevărată, aceea care vine de la Dumnezeu, a fost împărtășită omului care, de la păcatul lui Adam fusese robit printr-un soi de stricăciune ereditară și cosmică, consecință a revoltei sale împotriva lui Dumnezeu.

Drama păcatului, descrisă în primele capitole ale Facerii și interpretată de Sfântul Pavel și de Sfinții Părinți ai Bisericii primare, dă o soluție enigmei suferinței și morții, așa cum este ea înfățișată omului, ieri ca și azi. Adam și Eva au păcătuit, iar acest păcat le-a adus moartea, lor și tuturor urmașilor lor. Această doctrină a „păcatului originar” care, începând cu epoca Fericitului Augustin, a jucat un rol central în istoria teologiei occidentale, presupune că urmările păcatului adamic au atins generații de ființe umane, aparent neresponsabile de această greșeală originară. Teologii occidentali, preocupați să concilieze acest fapt cu o anumită idee despre „justiția divină”, au insistat mereu asupra responsabilității tuturor oamenilor pentru păcatul lui Adam: moartea, fiind o pedeapsă a păcatului, nu a putut lovi întreaga umanitate decât pentru că toți oamenii au păcătuit „în Adam” și au meritat astfel mânia divină. Această interpretare își găsește confirmarea – poate chiar și originea – în traducerea latină a singurului pasaj biblic ce vorbește în mod explicit despre „transmiterea” păcatului adamic (Romani 5,12 – in quo omnes peccaverunt).

De fapt, versiunea latină era în acest punct greșită. Părinții Orientului, care l-au citit pe Sfântul Pavel în originalul grecesc, nu au încercat niciodată să dovedească responsabilitatea urmașilor lui Adam pentru păcatul strămoșului lor: au constatat doar că toți oamenii au moștenit, prin ereditate, stricăciunea și moartea, și că săvârșeau cu toții păcatul. Ei interpretau această stare de fapt moștenită de la Adam ca o înrobire față de demonul care, de la greșeala strămoșului, exercită asupra umanității o tiranie uzurpatoare, nedreaptă și ucigătoare. Dimpotrivă, Dumnezeu, de-a lungul întregii istorii a lui Israel, a căutat să-i călăuzească pe oameni către mântuire, pregătindu-i în mod progresiv să-L primească liber și conștient pe Mesia Izbăvitorul. La „plinirea vremii”, acest Mesia, Cuvântul Însuși al lui Dumnezeu, S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria – deci în afara eredității corupte a lui Adam -, a învins demonul pe cruce, a înviat în cea de-a treia zi și a redeschis neamului omenesc calea către viață.

Jean Meyendorff, Biserica Ortodoxă, ieri și azi

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here