”Dumnezeu face minuni, eu doar îl rog”

0
313
minuni
”Dumnezeu face minuni, eu doar îl rog”
Era o după-amiază de aprilie, cu flori și ciripit de păsărele…

Aranjam cărțile în camera mea, în propria mea bibliotecă. Mă gândeam cum va fi când o să mă întâlnesc cu prietenele mele, ce jocuri o să ne jucăm.  După ce am terminat de aranjat cărțile, m-am întins în pat și m-am uitat la televizor, încercând să găsesc emisiunile mele preferate cu animăluțe.

În cameră era cald și auzeam trilul păsărelelor neastâmpărate. Imediat am ieșit la geam și am văzut copacul, pe care noi, copiii din cartier l-am botezat ”Ariciul cel bătrân și înțelept”, care era plin de mii de buchețele de argint roz îmbujorat, mireasma florilor mă mângâiau lin. O ramură neastâmpărată a crescut în primăvara aceasta până la mine în balcon, întinzându-se către mine, de parcă ar fi vrut să mă prindă de mână.

În fața blocului se auzea zumzetul cristalin și blând al vocii oamenilor. Copiii se jucau și se distrau de minune.

Deodată, am auzit chemarea disperată a mamei, care îmi cere ajutorul. Eu și mai speriată am fugit repede la ea să văd ce s-a întâmplat. Era în sufragerie, căzuse, m-am și speriat. Mi-a zis să nu mă sperii.

– Diana, vino mai bine și ajută-mă să mă ridic, nu știu cum mi-am pierdut echilibrul, de am picat așa. Nu mi s-a mai întâmplat să amețesc.

Am ajutat-o pe mama să se ridice, dar mă gândeam cu îngrijorare totuși la starea ei. Mi-am adus aminte că pe mami o durea capul de mai multe zile și s-ar fi putut ca din cauza aceasta să-i fi venit rău. Am ajutat-o să se întindă pe canepea și i-am înconjurat capul cu mâinile mele, gândindu-mă să alung cât mai departe durerea aceea a celei mai scumpe ființe. După câteva clipe am văzut că mă privea mirată, transpirase foarte mult.

Zicea că a simțit că dă jos o mare povară și n-o mai doare nimic. Nu-i venea să creadă. S-a uitat la mâinile mele și a zis că pot face minuni, că e prima oară când observă asta, că o să mergem la un specialist să vadă dacă am cumva puteri ”speciale”.

Da, dar eu știu că, în clipele acelea m-am rugat! Dumnezeu este Cel Care face minuni, eu doar îl rog!

Copil era avva Efrem și a văzut vis, adică vedenie, că a răsărit via pe limba lui și a crescut și a umplut toată partea cea de sub cer,  fiind foarte roditoare. Și vedeau toate păsările cerului și mâncau din rodul viei. Și pe cât mâncau, se înmulțea rodul ei. (Patericul egiptean, Sf. Efrem)

 Patericul Copiilor, Pr. Prof. Adrian Chiagă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here