Dumnezeu există-dovada a X-a, oameni de ştiinţă, partea a patra

0
346

Dumnezeu exista

MARII OAMENI DE ŞTIINŢĂ DIN VEACUL AL XIX-LEA

MATEMATICIENI

Ilustrul Laplace scria, în ziua de 17 Iunie 1809, fiului său, pe atunci ofiţer:

„Rog pe Dumnezeu să vegheze asupra ta în toate zilele vieţii tale. Să ai pe Dumnezeu în mintea ta totdeauna, ca şi pe tatăl tău şi pe mama  ta.

S-ar putea cita de asemenea: Binet… Lame.., Stokes, secretar perpetuu al Societăţii regale din Londra.

Biot a vorbit astfel despre Augustin Cauchy „L-am văzut străduindu-se să facă bine în jurul lui până-n clipele sale cele din urmă, aşteptând şi primind moartea cu o linişte plină de încredere pe care numai o credinţă adâncă o poate da. Fericit este acela în care Dumnezeu, cum este cazul nostru, a voit astfel să unească bogăţiile geniului cu acelea ale inimii!”.

Cauchy însuşi şi-a afirmat credinţa, zicând: „Eu sunt creştin, ca toţi marii astronomi, ca toţi marii fizicieni şi toţi marii geometrii ai veacurilor trecute… Şi dacă mi s-ar cere să arăt motivul, l-aş arăta cu plăcere. S-ar vedea că convingerile mele sunt rezultatul nu al unor prejudecăţi din naştere, ci ale unei cercetări adânci”.

ASTRONOMI

William Herschel, creatorul astronomiei stelare, care a descoperit planeta Uranus şi sateliţii lui Saturn, a scris:

„Cu cât se lărgeşte câmpul ştiinţei, cu atât devin mai numeroase şi mai de netăgăduit dovezile despre existenţa veşnică a unei Inteligenţe creatoare şi atotputernică. Geologi, matematicieni, astronomi, naturalişti, toţi au pus o piatră la acest mare templu al ştiinţei, templu ridicat lui Dumnezeu însuşi”.

Le Verrier, ale cărui uimitoare calcule au dovedit existenţa planetei Neptun, spunea, prezentând Academiei ultimele fascicule din „Recherches astronomiques”: „că acestea întăresc în noi adevărurile nepieritoare ale filosofiei spirituale”…

Şi a adăugat:

„Cu emoţie deci am ascultat, în ultima şedinţă a Academiei franceze, pe ilustrul nostru secretar permanent (Dumas) afirmând marile principii care sunt chiar izvorul ştiinţei celei mai pure. Această superioară manifestare va rămâne o onoare şi o tărie pentru ştiinţa franceză. Sunt fericit… să-l asigur din toată inima că şi eu cred la fel.

FIZICIENI

„Într-o zi, în prima jumătate a acestui veac, un tânăr care avea să fie şi el un mare scriitor şi un mare creştin, Ozanam, fu cuprins de unele îndoieli asupra credinţei. Intră plin de tulburare într-o biserică. Acolo văzu pe Ampère  îngenunchiat într-un colţ al bisericii, rostind cu umilinţă rugăciunea sa. Când îl văzu pe fizicianul Ampère rugându-se ca un adevărat şi bun creştin, se spulberară toate îndoielile sale. Iar când Ampère sta de vorbă cu Ozanam asupra unor probleme de ştiinţă, ridicându-se de la contemplarea naturii la Făcătorul ei, Ampère, sprijinindu-şi marele său cap între mâini, striga transportat: „Cât de mare este Dumnezeu! Ozanam, cât de mare e Dumnezeu!”.

FIZICIEMI ŞI CHIMIŞTI
FARADAY, fizician şi chimist englez (1791-1867):

El „avea o credinţă nezdruncinată şi o devoţiune absolută faţă de tot ceea ce noi toţi recunoaştem că formează miezul creştinismului”.

„A te îndoi de adevărurile dumnezeieşti înseamnă a lăsa viaţa ta pe seama întâmplării”; a crede în ele “înseamnă a-I da vieţii tale greutatea care o face să-şi păstreze totdeauna echilibrul”. Acestea erau convingerile şi norma de viaţă ale lui Faraday.

Credinţa şi evlavia produceau bucurie în sufletul lui.

J. B. DUMAS, chimist francez, membru al Academiei franceze şi al Academiei de ştiinţă (1800-1884):

Ce diferenţă este între omul învăţat şi omul neştiutor?… neştiutorul va crede uşor că el ştie toate. Învăţatul mărturiseşte că el nu ştie nimic, neştiutorul nu va şovăi să tăgăduiască totul. Omul învăţat are dreptul şi curajul să creadă totul…”.

„Nu, viaţa nu începe şi nu sfârşeşte pe pământ”.

L. AGASSIZ:

“Numai mijlocirea une inteligenţe supreme, care “lucrează totdeauna după acelaşi plan poate să dea socoteală de toate fenomenele…

Universul întreg poate să fie socotit ca o şcoală în care omul învaţă să cunoască… legăturile sale… cu cauza primă a tot ceea ce exista. Filosoful, care a pătruns tainele naturii, se cade să cunoască înrudirea plină de slavă cu Făcătorul lumii”.

BAUMGARTNER, vestit fizician austriac:

… “Să ne ferim totuşi a crede că fiinţele naturale duc ,în mod fatal la materialism… studiul ştiinţelor naturale, făcut cu înţelepciune şi conştiincios, constituie, într-adevăr, cea mai bună si cea mai puternică ocrotire împotriva oricărui fel de greşeli şi, mai mult decât oricare altă ramură a ştiinţelor omeneşti, ne face să nu recunoaştem in nemărginirea naturii decât un măreţ templu al atotputernicului Dumnezeu”.

Hristos, Domnul, în istorie, martori și mărturisiri, tipărită în zilele părintelui nostru Iustin Pârvu, Starețul mănăstirii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, loc. Petru Vodă- Neamț

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here