Povestire cu tâlc: ”Nu te îngrijora! Eu conduc, tu pedalează!”

0
413
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Dumnezeu pildăDumnezeu dă vieții mele fericire și emoții. Lasă-l pe Dumnezeu să te călăuzească. „Nu te îngrijora! Eu conduc, tu pedalează!”

Într-o seară, un tânăr se apropie de un înțelept și-l întrebă:

– Cum pot fi sigur că ceea ce fac eu în viață este pe placul lui Dumnezeu?

Înțeleptul, surâzând îi spuse:

– Într-o noapte, adormind, am visat următoarele: o bicicletă cu două locuri, un tandem și L-am văzut pe Dumnezeu în spatele meu, pedalând. După un timp, Dumnezeu mi-a sugerat să schimbăm locurile. Am fost de acord și, din acel moment, viața mea s-a schimbat, viața mea n-a mai fost aceeași. Dumnezeu îi dădea vieții mele fericire și emoții. Ce s-a schimbat când am inversat locurile?

Când conduceam eu, cunoșteam pe de rost strada, curbele, suișurile, coborâșurile. Era aceeași stradă monotonă, era … aceeași. Era întotdeauna drumul cel mai scurt între două puncte.

Lasă-l pe Dumnezeu să te călăuzească

Dar când a început să conducă El, El știa scurtături nemaivăzute, sus între munți, traversam locuri stâncoase cu viteză maximă. Tot ceea ce reușeam să fac era să mă țin în șa. El îmi zicea: Pedalează! Pedalează!

Când deveneam îngrijorat, Îl întrebam:

– Doamne, unde mă duci?

Dar El nu-mi răspundea nimic, doar surâdea.

Deodată, nu știu cum, am început să am încredere. Repede, am uitat viața monotonă și am intrat în aventură și ziceam: Doamne, mi-e teamă! Dar El, se uita înapoi, îmi lua mâna și, dintr-o dată, mă linișteam.

M-a dus printre oameni de care aveam nevoie, oameni care m-au vindecat, m-au acceptat și s-au bucurat. Ei ne-au dat daruri pentru drum, pentru călătoria noastră. Dar Dumnezeu mi-a zis:

– Împarte darurile primite, sunt bagaje în plus, sunt grele.

Și le-am împărțit persoanelor cu care ne întâlneam în drum și mi-am dat seama că, atunci când împărțeam, eram eu cel ce primeam și totuși bicicleta noastră era ușoară.

La început nu m-am încrezut în El, mă gândeam că mă va duce cine știe unde. Dar El cunoștea secretele bicicletei, știa cum să o încline când venea o curbă, știa să sară ca să evite locurile stâncoase, zbura ca să evite locurile înfricoșătoare. Iar eu, învăț să tac și să pedalez în locurile cele mai neobișnuite, încep să mă bucur de panorama care se ivește la orizont, de vântul care îmi bate în față și de … tovarășul meu de drum.

Și când nu mai sunt sigur că pot merge înainte, El îmi surâde și-mi zice:

– Nu te îngrijora! Eu conduc, tu pedalează!

Mai multe pilde poți citi aici.

Editat Brîndușa Dediu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here