Iată Dumnezeul Meu, care ești totul pentru mine! Ce fericire mai mare pot dori? O, cuvânt dulce și plin desfătare, dar numai pentru acela care iubește Veșnicul Cuvânt (pe Iisus), iar nu lumea sau lucrurile din lume. Dumnezeul meu, care ești totul pentru mine! Acest cuvânt este deajuns pentru cine-l înțelege și, pentru cine are dragoste, este dulce să-l repete mereu. Când ești de față Tu, Dumnezeul meu, toate sunt bune; când te depărtezi Tu, toate sunt rele. Tu dai inimii odihnă și pace și veselie neschimbată. Tu faci ca, mulțumindu-ne cu toate, să te binecuvântăm pentru toate. Fără de Tine, nimic nu ne poate mulțumi multă vreme; și ca să fie ceva plăcut, e nevoie de harul și înțelepciunea Ta.
Toate sunt plăcute pentru cine are plăcere de Tine și toate sunt grețoase pentru cine n-are plăcere de Tine. Cei ce nu află plăcere decât în înțelepciunea lumească sau în poftele cărnii, pier; căci înțelepciunea lumească nu este decât deșertăciune și iar deșertăciune; iar în poftele firii (cărnii) pământești, nu înseamnă decât moarte și iar moarte. Aceia însă care, lepădând lumea și răstignind poftele, Îți urmează Ție, au dreaptă înțelepciune, pentru că de la deșertăciune s-au ridicat la adevăr, de la trup s-au ridicat la duh. Aceștia știu să guste cât ești Tu de bun și orice lucru bun este pentru ei o pricină nouă de a lăuda bunătatea Făcătorului. Această gustare a Făcătorului, a veșniciei, a luminii de sus, cât este de deosebită, cu totul deosebită de gustarea celor vremelnice și a luminii de aici de jos.
O veșnică lumină, care ești mai pre sus de orice lumină, trimite din înălțime raza Ta, ca să pătrundă ca fulgerul în adâncul inimii mele! Curățește, luminează, înviază și înveselește duhul meu și toate puterile lui, pentru ca răpit de bucurie, să atârn numai de Tine.
O, când va veni acel ceas fericit și mult dorit, ca să mă satur de prezența Ta și să-mi fii totul în toate! Până atunci, nu voi avea fericire desăvârșită. Căci, vai, omul cel vechi trăiește încă în mine, răstignirea lui nu este încă deplină, n-a murit de tot. El poftește încă împotriva Duhului, ridică război peste război înlăuntrul meu și nu lasă ca Duhul să domnească în pace. „Tu însă, care îmblânzești mândria mării și potolești valurile ei scoală-te ca să ajuți. Risupește popoarele cărora le place să se bată și zdrobește-le cu puterea Ta. Arată, Te rog, puterea Ta și să fie preamărită dreapta Ta; căci nădejdea și scăparea mea Tu ești, Doamne, Dumnezeul meu!
„Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis , Tipografia Miron Neagu – Sighișoara, 1944
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
