Dumnezeu a hotărât o scadenţă păcatului

0
139

pacatIa aminte la ceea ce spun! I se datorau lui pedepse, i se datorau lui chinuri, i se datorau lui suferinţe. Pentru ce n-a spus: „Ai luat acestea”, ci: „Ai luat cele bune ale tale”, adică viaţa aceea de pe pământ, şi Lazăr, cele rele? Încordează-ţi mintea! Te cobor în adânc de gânduri. Dintre toţi oamenii care există, unii sunt păcătoşi, alţii drepţi. Ia aminte însă şi la deosebirea dintre cei drepţi. Unul este drept, altul mai drept; unul este mai înalt, altul şi mai înalt. Şi după cum sunt multe stele, şi este şi soarele, şi luna, şi este deosebire între ele, tot aşa este şi deosebire între drepţi. Alta este strălucirea soarelui şi alta a lunii şi alta strălucirea stelelor . Unele strălucesc mai mult, altele mai puţin. Şi după cum sunt trupuri cereşti, aşa sunt şi trupuri pământeşti . Şi după cum între trupurile cele pământeşti unul este trup de elefant, altul de câine, altul de leu, altul de altă fiară, altul de viperă şi altul de alt animal asemănător, tot aşa este deosebire şi între păcate. Aşadar, între oameni, unii sunt drepţi, alţii păcătoşi; dar şi între drepţi este mare deosebire, iar între păcătoşi, mare şi fără de sfârşit. Dar ia aminte! Chiar de este cineva drept, chiar de-ar fi de mii de ori drept, de ar ajunge până în culmea dreptăţii, încât să pară cu totul slobod de păcate, nu poate fi curat de întinăciune; chiar de-ar fi de mii de ori drept, el este om. Cine se poate lăuda că are inimă curată, sau cine va cuteza a zice că este curat de păcate? De aceea ni s-a poruncit să spunem în rugăciune: Şi ne iartă nouă greşalele noastre… , pentru ca, spunând adeseori această rugăciune, să ne amintim că merităm să fim pedepsiţi. Că şi Pavel Apostolul, vas ales , biserica lui Dumnezeu, gura lui Hristos, lira Duhului, dascălul lumii, cel ce a înconjurat pământul şi marea, el, cel ce a smuls spinii păcatelor, cel ce a aruncat seminţele credinţei, acela mai bogat decât împăraţii, acela mai puternic decât bogaţii, acela mai tare decât ostaşii, acela mai filosof decât filosofii, acela mai bun vorbitor decât retorii, cel ce nu avea nimic şi stăpânea totul, cel ce alunga moartea cu umbra lui, cel ce izgonea bolile cu hainele lui, cel ce a înfipt trofeele de biruinţă în mare, cel ce a fost răpit până la al treilea cer şi a intrat în rai , cel ce a propovăduit pe Hristos Dumnezeu, acela spune: „Nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat!” Cel care avea într-atâta mulţime de virtuţi, spunea: „Iar cel ce mă judecă pe mine este Domnul”. Cine dar se poate lăuda că are inimă curată, sau cine va cuteza a zice că este curat de păcat? E cu neputinţă să fie vreun om fără de păcat! Îmi spui de cineva că este drept, că este milostiv, că este iubitor de săraci? Aşa este, dar are şi câte o scădere: sau ocărăşte când nu trebuie, sau umblă după slava deşartă, sau face altceva asemănător, fapt pentru care nu trebuie să încep a le înşira pe toate. Unul e milostiv, dar nu-i de multe ori cuminte; altul e cuminte, dar nu-i milostiv; unul este numit virtuos pentru o virtute, altul pentru o altă virtute. Să ne închipuim un om drept: să facă mai multe fapte de dreptate şi să aibă şi celelalte fapte bune; dar dacă se mândreşte cu dreptatea lui, mândria i-a pângărit dreptatea. Nu era drept fariseul, postind de două ori pe săptămână?

– Şi ce spune el?

– Nu sunt ca ceilalţi oameni răpitori, nedrepţi… Adeseori un om cu conştiinţa curată poate ajunge la mândrie. Nu 1-a vătămat păcatul, dar 1-a vătămat mândria. Nu este dar om care să fie întru totul aşa de drept, încât să fie curat de păcat, şi iarăşi, nu există om păcătos care să nu fi făcut o faptă bună, fie ea cât de mică. De pildă: cutare răpeşte, e zgârcit, vatămă pe alţii, dar face uneori milostenie, este uneori om cuminte, a rostit uneori un cuvânt bun, a ajutat uneori pe vreun om, a plâns uneori, a suspinat uneori. Deci nu este om drept fără de păcate, nici om păcătos lipsit cu totul de fapte bune. Cine a fost mai ticălos ca Ahab? A răpit şi a ucis! Cu toate acestea, pentru că a suspinat, Dumnezeu îi spune lui Ilie: Vezi cum s-a smerit Ahab? Ai văzut că s-a găsit o cât de mică faptă bună într-un adânc atât de mare de păcate? Cine a fost mai rău ca Iuda trădătorul, care a fost robit de iubirea de arginţi? Cu toate acestea, a făcut şi el o mică faptă bună după aceea. Că a zis: „Greşit-am vânzând sânge nevinovat!” Ceea ce spuneam: nu este omul rău prin fire, încât să nu mai poată face o faptă bună. Dacă nu poate ajunge (fapta) niciodată sălbatică, aceasta pentru că este prin fire blândă. Lupul nu poate ajunge niciodată blând, pentru că e prin fire sălbatic. Legile firii nu se înfrâng, nici nu se zdruncină, ci rămân neschimbătoare. Cu mine aceasta nu-i cu putinţă; eu ajung sălbatic când vreau şi blând când voiesc; nu sunt silit de fire, ci cinstit cu libertatea voinţei. Ceea ce am spus: nu este nimeni atât de bun, încât să nu aibă o cât de mică pată, nici nu este cineva atât de rău, încât să nu aibă o cât de mică faptă bună. Fiecare faptă are plata sa, fiecare faptă, răsplata sa. Un ucigaş, un om rău, un zgârcit, dacă face o faptă bună, i se răsplăteşte binele făcut; nu rămâne nerăsplătit binele din pricina faptelor rele pe care le-a făcut. Şi iarăşi, unui om care a făcut mii de fapte bune, dar a făcut şi o faptă rea, i se plăteşte acea faptă rea. Ţineţi minte acestea, păstraţi-le bine, să nu le uitaţi! Nu este om bun care să nu aibă păcat, nu este om păcătos care să nu aibă vreo faptă bună. Revin asupra acestor lucruri, ca să le înrădăcinez, ca să le sădesc, ca să le înfig în adânc. Că diavolul aruncă griji peste sufletul vostru, vrând să amăgească mintea voastră şi să vatăme spusele mele; de aceea le înfig în adânc. Dacă păstrezi cu trăinicie când eşti aici spusele mele, n-ai să le pierzi nici când vei ieşi afară. Când îmi pun aurul în pungă, strâng punga la gură, o leg, ca să nu-mi ia tâlharul aurul fără să bag de seamă. Tot aşa fac şi cu dragostea voastră: predicându-vă des, strâng şi leg cele spuse, întăresc voinţa voastră, ca să nu se piardă din pricina trândăviei voastre, ci ca, păstrând mai bine cele spuse, să pot îndepărta tulburarea din afară cu ajutorul liniştii de aici. Tot ceea ce spun eu acum nu-i vorbărie, ci purtare de grijă, dragoste şi râvnă de dascăl, ca să nu se piardă cele spuse. Mie nu îmi este greu să vă predic; vouă însă vă e de folos. Vreau să vă învăţ, nu să-mi arăt deşteptăciunea. Deci nu este om drept care să nu aibă păcat şi nu este om păcătos care să nu aibă vreo faptă bună. Şi pentru că fiecare faptă are plata sa, fii cu luare-aminte la ceea ce se întâmplă.

Păcătosul ia o răsplată deopotrivă cu faptele lui bune, chiar dacă are o mică faptă bună; omul drept ia o pedeapsă deopotrivă cu păcatul lui, chiar dacă a făcut un mic păcat.

– Ce se întâmplă dar şi ce face Dumnezeu?

– Dumnezeu a hotărât o scadenţă păcatului : viaţa de aici şi veacul ce va să fie. Dacă un om drept face o faptă rea şi pătimeşte aici şi-i dat pedepsei, să nu te tulburi, ci gândeşte în tine şi spune: „Dreptul acesta a făcut cândva o mică faptă rea şi ia aici pedeapsa, ca să nu fie pedepsit şi acolo!” Şi iarăşi, dacă vezi un om păcătos care răpeşte, care e lacom şi care face nenumărate păcate, că o duce bine şi e fericit, gândeşte-te că poate a făcut vreo faptă bună şi ia aici cele bune, ca să nu mai ceară pe lumea cealaltă răsplată. Aşa că, dacă un om drept suferă aici, apoi pentru aceea suferă: ca să-şi ispăşească aici păcatul şi să plece pe lumea cealaltă curat; dacă un om păcătos, plin de păcate, cu nenumărate boli de nevindecat, răpitor, zgârcit, e fericit aici, apoi tocmai pentru aceea se bucură aici de fericire: ca să nu ceară pe lumea cealaltă răsplată. Aşadar, pentru că s-a întâmplat ca şi Lazăr să aibă unele păcate, iar bogatul să aibă vreo faptă bună, de aceea Avraam spune: „Aici nu cere nimic! Ai luat cele bune ale tale în lume, şi Lazăr, cele rele ale lui!” Şi ca să vezi că nu spun toate acestea la întâmplare, ci că aşa sunt, Avraam spune: „Ai luat cele bune ale tale!”

– Care sunt acestea?

– Ai făcut vreo faptă bună şi ai luat pentru ea bogăţie, sănătate, plăceri, putere, cinste; nimic nu ţi se mai datorează; „Ai luat cele bune ale tale!”

– Cum, dar? Lazăr n-a păcătuit?

– Aşa este, şi Lazăr a luat cele rele ale lui. Când tu primeai cele bune, atunci şi Lazăr le primea pe cele rele. Pentru aceea acum el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Prin urmare, când vezi că un drept este pedepsit aici, fericeşte-1 şi spune: „Dreptul acesta sau are vreun păcat şi-şi ia aici plata, ca să se ducă pe lumea cealaltă curat, sau este pedepsit mai mult decât păcatele lui şi i se socoteşte lui adaos de dreptate”. Se face acolo o socoteală. Şi zice Dumnezeu dreptului: „Îmi eşti dator cu atât!” Poate că i-a încredinţat lui zece oboli şi-i cere socoteală de acei zece oboli. Dar dacă dreptul a cheltuit şaizeci de oboli, Dumnezeu îi zice: „Zece oboli ţi-i socotesc pentru păcat, iar cincizeci pentru dreptate”. Ca să vezi că ceea ce prisoseşte i se socoteşte pentru dreptate, ia aminte la Iov. Iov era drept, fără prihană, adevărat, cinstitor de Dumnezeu şi se ferea de orice lucru rău . I-a fost pedepsit trupul lui aici, ca să ceară dincolo răsplată. Căci ce-i spune Dumnezeu lui Iov? Socoteşti oare că pentru altceva Mă socotesc cu tine, fără numai ca să te arăţi drept? Arătând dar aceeaşi răbdare ca şi drepţii şi stăruinţă deopotrivă cu buna lor vieţuire, să luăm bunătăţile pregătite sfinţilor care iubesc pe Dumnezeu, pe care facă Dumnezeu ca noi toţi să le dobândim, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

„Omilii la dreptul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here