Concert în memoria compozitorului Dumitru Capoianu, la Ateneu

0
434
Dumitru CapoianuUn concert dedicat creaţiei şi memoriei compozitorului Dumitru Capoianu, de la a cărui naştere s-au împlinit pe 19 octombrie 85 de ani, va avea loc la Sala mare a Ateneului Român miercuri, de la ora 19,00, informează un comunicat de presă.

Programul concertului va conţine patru lieduri, “Katzenlieder pentru pian”; “Sonata pentru violoncel solo”; “Trixy, Toccata pentru chitară”; “Sonata pentru flaut şi chitară”; Trio Arcuri pentru violă, violoncel şi pian.

Pe scenă vor urca Biana Manoleanu – soprană; Florin Diaconescu – tenor; Ion Bogdan Ştefănescu – flaut; Cornelia Petroiu – violă; Anca Vartolomei – violoncel; Eugen Bogdan Popa – violoncel; Remus Manoleanu – pian; Mihai Cojocaru – chitară; Anamaria Biaciu-Popa – pian; Remus Manoleanu – pian; Roman Manoleanu – pian.

Scurtă biografie

Dumitru Capoianu (19 octombrie 1929 – 14 iunie 2012) a fost un compozitor român popular şi polivalent.

A studiat la Conservatorul regal, la clasa de compoziţie a lui Mihail Andricu. A urmat apoi o carieră multiformă: violonist în Orchestră Teatrului Naţional (în prima tinereţe); maestru de sunet şi regizor muzical la Radiodifuziune (în două cicluri, la distanţă de peste 50 de ani !); director al Filarmonicii “George Enescu” (1969-1973), dar, înainte de toate, virtuoz al potrivirii sunetelor.

Calificată de cercetarea muzicologică drept “modernă moderată” (Valentina Sandu-Dediu) şi aşezată în spectrul echilibrat al creaţiei colegilor săi de generaţie Wilhelm Georg Berger, Pascal Bentoiu şi Theodor Grigoriu, muzica lui Capoianu manifestă la tot pasul caracterul estetic neliniştit al autorului.

Întâlnim muzică simfonică neoclasică, alteori dodecafonică sau condimentată cu armonii şi ritmuri de jazz (poemele simfonice Chemări 77 şi Pasărea Phoenix, Variaţiunile cinematografice, Concertele pentru vioară, violoncel şi chitară) muzică vocal-simfonică şi camerală care trădează ironia şi înclinaţia ludică naturale din spatele condeiului (cantata Ca să faci portretul unei păsări, trioul Cinci moduri de întrebuinţare a unui arcuş, Valses ignobles et pas sentimentales pentru mezzosoprană şi orchestră de coarde) sau frământările existenţiale (Oratoriul Flăcări de sânge, lucrările corale Rugăciune şi E veşnică pe lume doar schimbarea).

Maestrul a fost comemorat în această săptămână, la împlinirea a 85 de ani de la naşterea să.

Acesta şi-a potolit plăcerile muzicale caleidoscopice şi în stăpânirea strălucită a meşteşugului orchestraţiei, dobândit în anii studenţiei sub îndrumarea lui Theodor Rogalski. Pe lângă sutele de aranjamente din muzică uşoară şi clasică (Stille Nacht, Ave Maria de Schubert, Aria din Suita în re major de J. S. Bach, Fantezia de D. Popper), talentul ieşit din comun în arta combinărilor timbrale se vădeşte şi în creaţia proprie, îndeosebi în muzică de film (peste 80 de pelicule îi poartă semnătura).

Memorabilă rămâne coloana sonoră la seria Omuleţului lui Ion Popescu Gopo. Ea a fost începută triumfal, prin câştigarea Palme D’or la Cannes, în 1957. Pornind de la doar trei sunete (do-si-şi bemol), ilustrează formidabil complexitatea trăirilor personajului schiţat atât de simplu de marele realizator de film.

Traseul creaţiei lui Dumitru Capoianu a fost însoţit constant de distincţii care au confirmat şi consolidat valoarea şi importanţa poziţiei sale în peisajul muzical românesc: de două ori Premiul Meritul Cultural, Premiul Academiei Române, şi de nu mai puţin de şapte ori Premiul Uniunii Compozitorilor, ultima oară pentru întreaga carieră, în anul 2000.

Ana Grama 

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here