Duhul lui Dumnezeu vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine de negrăit. (Romani 8, 26)
Câteodată nu știm pentru ce să ne rugăm.
Niciodată nu ne simțim atât de adânc neputințele ca în vremea rugăciunii. Cât de des ni se împrăștie gândurile în toate părțile, și slăbim în strădania de a le înălța către Dumnezeu! Cine n-a suferit de pe urma acestei neputințe a noastră de a ne ruga, cine n-a simțit răceala, uscăciunea care pun stăpânire pe noi și împotriva căreia nu suntem în stare să ne luptăm? Câteodată nu știm pentru ce să ne rugăm, nu cerem ceea ce ne trebuie cel mai mult, nu știm să pătrundem însuși duhul rugăciunii, nu avem credința aceea care să ne învețe să ne punem povara grea la picioarele lui Hristos și să o lăsăm, cu neclintită nădejde, acolo.
Duhul lui Dumnezeu poate să ne întărească!
Suntem neputincioși, însă Duhul lui Dumnezeu poate să ne întărească: după cuvântul Scripturii, El ne întărește în neputințele noastre. Fiind una după fire cu Dumnezeu-Tatăl, El știe ce Îi place Domnului să ne dea. Atunci când nu știm pentru ce să ne rugăm mijlocește pentru noi cu suspine de negrăit.
Duhul lui Dumnezeu, Cel de viață Făcător, poate să ne facă să simțim aproape fără voia noastră un talaz puternic de dorințe. Noi avem și năzuințe dintre cele mai înalte, care ne desface de zădărniciile pământești. Să ne lăsăm cu toată ființa noastră duși de acest talaz, lăsând în urmă toate micile neplăceri. Adesea ne tin legați de acest pământ. Să ne înălțăm, fie și printr-o rugăciune fără cuvinte; noi stim suspinele de negrait ce mijlocesc pentru noi înaintea Tronului Celui Preaînalt!
Puterea nestăvilită a dorinței acesteia n-are decât să ne doară câteodată. Inima noastră n-are decât să se chinuie și să se tânguie. In clipe de acest fel Domnul face lucruri mari în sufletul nostru, revărsând asupra noastră ploaie de binecuvântare și potolindu-ne setea! Aceasta este rugăciunea adevărată! Năzuința sufletului de a vărsa înaintea lui Dumnezeu tot ce este adânc, de negrăit, de neînțeles pentru noi înșine. Tot ce nu se poate arăta prin cuvinte și umple de un dor nelămurit inima însetată. Iar Duhul lui Dumnezeu, Care sălășluiește în noi, ia de la noi năzuința asta și Se roagă în noi El Însuşi!
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
