“Duhovnicul trebuie să aibă inimă de părinte, inimă de frate şi inimă de prieten.”

0
350
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

pr. teofil paraian - duhovniculEste bine ca cel ce învaţă să înveţe şi cu cuvântul şi cu viaţa. Sfântul Isidor Pelusiotul  spune că: „Mai bună este viaţa fără de cuvânt, decât cuvântul fără de viaţă, dar dacă  acestea două se vor uni, se alcătuieşte o adevărată icoană a filosofiei”.

Eu cred că un duhovnic adevărat trebuie să fie neapărat şi văzător cu duhul. Dacă nu e şi văzător cu duhul, e improvizat şi e întrebuinţat ca un fel de funcţionar în  chestiunea duhovniciei. Eu personal, de exemplu, nu sunt văzător cu duhul şi nici nu mă consider că sunt un duhovnic bun, tocmai de aceea că nu sunt văzător cu duhul. Adică eu mă bazez pe ceea ce spune omul, nu pe ceea ce ştiu eu despre el. Şi-ar trebui  să ştiu eu despre el înainte de-a-mi spune el. Aşa ar trebui să fie orice duhovnic, dar  nu ştiu care-i duhovnicul acela care e la măsura aceasta. Important este să ceri de la Dumnezeu omul care să te poată ajuta şi în acelaşi timp să ceri de la Dumnezeu şi smerenia de a-l asculta.

Cei mai mulţi dintre credincioşii noştri nu au duhovnic. Cei care se spovedesc o  singură dată pe an, în Postul Paştilor, poţi să zici că nau duhovnic. Unii se spovedesc  în două minute, poate nici două minute, acela poţi să zici că nare duhovnic! Duhovnic  are acela care se orientează, care întreabă, care ştie să urmărească o chestiune, care  vrea să aibă o soluţie, care ţine legătură cu duhovnicul. Dacă nu-i aşa, n-are duhovnic,  are un preot la care sa spovedit şi Doamne ajută!

Părinte Teofil, de ce avem nevoie de un duhovnic, de un îndrumător în viaţă? E bine să avem duhovnic, pentru că e bine să ne verificăm cu o conştiinţă străină de  conştiinţa noastră şi cu o conştiinţă superioară conştiinţei noastre. Avem nevoie de un  om străvăzător, un om care poate să-şi dea seama de nişte situaţii pe care noi înşine,  părtinitori fiind, nu le putem sesiza şi nu le putem rezolva. Şi atunci e nevoie de cineva  între noi şi Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu, care să ne descopere voia lui  Dumnezeu, avem nevoie de un om care să asculte mărturisirile noastre, care pentru  noi înseamnă şi o uşurare sufletească. Avem nevoie de un om care să ştie mai bine  decât noi ce trebuie să facem ca să înlăturăm din viaţa noastră cele rele şi să ne  întărim în cele bune. Este suficient să te spovedeşti doar la un singur duhovnic? Ce părere aveţi despre faptul de a avea mai mulţi duhovnici, de a căuta un duhovnic care ţi se pare cel mai bun?

E foarte greu de ştiut! Eu, personal, cred că nu trebuie neapărat să te spovedeşti la un  singur duhovnic, după ce te-a pus un duhovnic pe cale bună. Vin atâţia oameni la spovedit, care nu ştiu ce să spună, în sensul că nu-i interesează, nu iau aminte la sufletul lor. Dar sunt şi oameni care trăiesc o viaţă superioară şi n-au ce spune, la drept vorbind! Pentru că lucrurile nu-s chiar aşa, cum zic unii: „Părinte, la tot pasul păcătuim!”. Nu-i adevărat! Păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu cu deplină voinţă şi ştiinţă. Şi atunci, dacă totuşi faci nişte lucruri negative, să zicem, nu toate – s păcate!

Păcate sunt acelea când, de exemplu, ştii că nu trebuie să furi şi furi. Atunci e păcat! Dar dacă faci o greşeală, e altceva; de exemplu, dacă nu ştii că-n 29 august este zi de post şi mănânci de dulce. Dacă-ţi atrage cineva atenţia: „Măi frate, fii atent că astăzi este post”, altă dată eşti atent şi posteşti. Asta-i greşeală, nu păcat, pentru că n-ai urmărit tu să faci un rău.

Mai sunt unele insuficienţe, unele neputinţe, întrelăsări, oamenii n-au ce spune, la drept vorbind, după ce sau pus o dată pe cale bună. Şi atunci, dacă vrea să primească dezlegare şi să se-mpărtăşească, se poate spovedi la orice duhovnic, numai să aibă grijă să n-ajungă la unul mai aspru decât cel care îi e duhovnicul propriu-zis. Şi, în cazul acesta, nu e neapărat să te spovedeşti la un singur duhovnic. Eu aşa am procedat totdeauna cu oamenii care au fost îndrumaţi de mine şi care sau pus odată pe rânduială bună, le-am spus: „Poţi să te spovedeşti la orice duhovnic; de câte ori doreşti, te spovedeşti. Nu trebuie să vii până la mine la Sâmbăta să te spovedesc eu, după ce te-am pus pe cale bună”.Un duhovnic, de exemplu, poate să fie mare – pentru cei care îl ascultă, poate să fie mic – pentru cei care nu-l ascultă, şi de nimic – pentru cei care nu-l iau în considerare.

Să ştiţi că duhovnicii îs ca doctorii. Fiecare are o altă opinie până la urmă.Un duhovnic trebuie să aibă inimă. Dacă n-are inimă, nu-i duhovnic. Şi să-l trateze pe cel care vine cum s-ar trata pe sine însuşi, sau cum şi-ar trata proprii lui copii, dacă are copii.

Un duhovnic trebuie să aibă inimă de părinte, inimă de frate şi inimă de prieten. Ziceam că dacă s-ar putea face un om din doi, mie mi-ar conveni foarte mult un om cu mintea Părintelui Arsenie şi cu inima Părintelui Serafim.Aţi susţinut ideea că ar mai trebui duhovnici buni în ţara noastră dar şi credincioşi buni…

Credinciosul trebuie să se lase modelat, să fie şi el maleabil, să asculte! Pentru că nu numai duhovnicul contează, ci şi cel care-l caută. Vin să-ţi ceară dezlegare de păcate şi pe urmă merg şi fac altele. Când eşti hotărât pentru Dumnezeu, îi dă Dumnezeu  duhovnicului cuvânt pe măsura râvnei tale. Dar dacă tu nu eşti cum trebuie poţi să te duci şi la Sfântul Petru, că tot nu ai nici un folos!

Extras din „Veniţi de luaţi bucurie” – Pr. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here