Duhovnicia (I)

0
122

P Paisie OlaruInteresul pentru duhovnicie şi Ortodoxie în Biserică a ajuns o nouă modă. În anii ’60 şi ’70, chiar şi în decursul anilor 780, pentru a putea să ai un loc sub soare trebuia să te declari ateu, să te inspiri din teologia morţii lui Dumnezeu, să fii luptător pentru pace, de stânga, să ironizezi patriotismul ş.a.m.d. Dacă ai fi declarat un oarecare interes pentru Biserică, ai fi fost caracterizat retrograd, obscurantist şi extrem-rigorist.

Odată cu anii ’70, începea încet-încet să se schimbe curentul şi tinerii se întorceau spre „Jesus Christ Superstar”, spre „Gospel”, spre cântecele creştine ale lui Boby Dylan ş.a.m.d., şi începeau să arate interes faţă de misticismul religiilor răsăritene, chiar şi faţă de demonologie. Numărul escrocilor care se înfăţişau ca iniţiatori sau guru creştea continuu. Deja milioane de oameni, în America, adorau ca dumnezeu un copil de şaisprezece ani şi îi ofereau mijloacele pentru o viaţă de hegemon în opulenţă şi lux. Tinerii cu capetele rase dansau pe drumurile ora-şelor americane dansul lui Hari Krishna. După celebrul film „Exorcistul”, ar trebui ca fiecare să se exorcizeze măcar o dată pe săptămână.

Moda spiritualismului a luat amploare foarte repede. Mulţi au început să intre într-o stare de extaz în legătură cu Duhul Sfânt, să vorbească în limbi, să practice punerea mâinilor, să vindece bolnavi şi să elibereze pe cei demonizaţi. Hris-tos, Care era pentru cei mai mulţi un dumnezeu mort, a devenit dintr-o dată Mântuitorul şi mulţi au început să sărbătorească ziua mântuirii lor în locul celei de naştere.

Toate acestea au fost iniţiate de către tineri care au fost puşi în mişcare probabil de două mobiluri. Primul, împlinirea unei foarte adânci nevoi de experienţă a transcendentului, nevoie care rămăsese total nesatisfăcută de către raţio-nalista cultură apuseană. Al doilea, nevoia imediatei satisfacţii pe care o cultivă cultura apuseană. Astfel, tinerii au cerut satisfacerea imediată şi nemijlocită şi le era indiferent dacă o vor fi găsit în narcotice sau în Duhul Sfânt. Ceea ce avea importanţă era ca satisfacerea să fie imediată şi pe loc. în încăpăţânarea pentru simplitatş Şi ascetism a modului lor de viaţă, de cele mai tfuilte ori hyppies căutau în mod continuu artificii cu ajutorul cărora să reuşească o satisfacere imediată şi în privinţa aceasta se conformau culturii împotriva căreia se ridicaseră şi care l-a învăţat pe omul contemporan să apese sau să întoarcă un buton spre a avea rezultate neîntârziate. Acest lucru ne-a făcut să nu putem în nici un fel să amânăm satisfacerea poftelor noastre, ci să înălţăm confortul la gradul de virtute supremă şi să mobilizăm toate forţele spre împlinirea nevoii noastre de confort. Religia nu a făcut excepţie de la aceasta, ci a fost şi ea mobilizată să contribuie la confortul nostru. Mai ales acum, când am încetat să sperăm că ideologiile şi politica ne vor furniza pilula fericirii, ne-am întors spre religie şi o aşteptăm de la aceasta. Am reuşit să ne folosim de Iisus Hristos, de teologie, de tradiţie, de bătrâni, de Filocalie, pentru a ne asigura un confort desăvârşit. Dacă toate celelalte eşuează în a-ţi oferi acest confort, nu dispera: există undeva un bătrân făcător de minuni care poate să ţi-l aducă imediat, proferând câteva cuvinte. Dacă ţi-ai distrus relaţiile tale, căsătoria şi familia cu egocen- ; trismul tău, nu intra în panică cum că va trebui să faci ceva pentru a corecta situaţia, ci pleacă în căutarea unui oarecare pelerinaj sfânt sau a unei anume icoane sfinte, care, atunci când i te vei închina „cu credinţă”, toate se vor îndrepta, fără ca tu să faci minimul necesar. Duhovnicia a devenit un panaceu al eudemonismului. Un calmant extraordinar, care desigur este mai puţin periculos decât alte calmante, precum cocaina sau heroina. În plus, este mai ieftină şi nu este nevoie să cauţi vreun traficant care să ţi-o furnizeze. Nu e nevoie să alergi la farmacie cu o reţetă medicală contrafăcută. Pur şi simplu apelezi la o oarecare rânduială de reculegere, intri în extaz, uiţi şi evadezi temporar din impasul tău, sau vei merge la un anumit ava şi vei cere duhovnicia aşa cum ceri un kilogram de brânză de la supermarket, iar dacă acesta refuză să ţi-o furnizeze, îşi trădează misiunea sa, întrucât nu se întâmplă să funcţioneze ca un mag care te eliberează instantaneu de oricare dintre neplăcerile tale.

Preot Filotheos Faros, Omul fără chip, Înstrăinarea ethosului creştin

Jurnal Spiritual

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here