Drepţii duc aici o viaţă plină de dureri şi trudă

0
169
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

dreptiPentru aceea e plină istoria dumnezeieştii Scripturi cu nenumărate pilde de acest fel, care ne arată drepţi şi păcătoşi suferind amar, pentru ca fiecare, fie drept, fie păcătos, având înainte aceste pilde, să sufere cu bărbăţie. Îţi arată nu numai păcătoşi suferind, ci şi păcătoşi fericiţi, cărora le merg toate din plin, ca să nu te tulbure fericirea acestora, ştiind din cele întâmplate bogatului acestuia ce foc îi aşteaptă mai târziu dacă nu-şi schimbă viaţa.

– Dar nu se poate, m-ar putea întreba cineva, să fim fericiţi şi aici, şi dincolo?

– Nu se poate! De aceea drepţii duc aici o viaţă plină de dureri şi trudă!

– Dar ce, Avraam a suferit?

– Dar cine a îndurat atâtea suferinţe ca el?

 Nu şi-a părăsit patria? Nu s-a despărţit de toţi ai lui? N-a suferit de foame în pământ străin? Nu se muta, ca un hoinar, mereu dintr-o parte-n alta, din Babilon în Mesopotamia, de aici în Palestina, apoi din Palestina în Egipt? Cine poate istorisi luptele şi măcelurile ce le-a avut de dus pentru femeia lui, luptele cu barbarii, luarea în robie a familiei rudeniei lui, şi alte multe asemenea? N-a suferit oare dureri mai mari decât toate, când i s-a poruncit să ia copilul şi să-l aducă jertfă cu mâinile lui, pe fiul său cel dorit şi drag? Dar Isaac, cel care trebuia să fie ucis, nu era alungat mereu de vecini? Nu i s-a luat femeia, ca şi tatălui său, şi a stat atâta vreme fără de copii? Dar Iacov, cel crescut în casă, n-a îndurat suferinţe mai cumplite decât bunicul său? Dar, ca să nu lungesc vorba înşirând toate suferinţele lui, ascultă ce spune el despre toată viata lui: Puţine şi rele au fost zilele vieţii mele şi n-au ajuns la zilele anilor vieţii părinţilor mei! Şi care om nu-şi uită suferinţele trecute, când vede pe fiul său şezând pe tron împărătesc şi înconjurat de-atâta slavă? Cu toate acestea, Iacov fusese atât de hăituit în toată viaţa lui, că nici când ajunsese la atâta fericire nu uitase durerile trecute. Dar David? Câte nenorociri n-a îndurat! Nu grăieşte şi el aceleaşi cuvinte ca şi Iacov, spunând: Zilele anilor noştri într-înşii şaptezeci de ani; iar de vor fi în puteri, optzeci de ani; şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere? Dar Ieremia? Nu-şi blestema ziua naşterii din pricina deselor nenorociri? Dar Moise? N-a spus şi el descurajat: Dacă faci aşa cu mine, mai bine omoară-mă ? Dar Ilie, cel cu sufletul plin până la cer, cel care a încuiat cerul, după multele lui minuni, nu se jeluia mereu lui Dumnezeu, zicând: Ia sufletul meu de la mine, că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei! ? Dar pentru ce să vorbesc de fiecare dintre aceşti drepţi? Că Pavel, strângându-i pe toţi aceştia la un loc, le zugrăveşte suferinţele, spunând: Au pribegit în cojoace şi în piei de capre, lipsiţi, strâmtoraţi, îndurând rele, ei, de care lumea nu era vrednică. Într-un cuvânt dar, acela care vrea să fie bine-plăcut lui Dumnezeu, care vrea să fie bun şi curat, nu trebuie să umble după o viaţă trândavă, după o viaţă de plăceri şi de desfrâu, ci după o viaţă trudnică, plină de multe sudori şi osteneli: Nimeni nu se încununează, spune Pavel, dacă nu luptă după legile jocului , iar în altă parte: Şi oricine se luptă, se înfrânează de la toate : de la cuvânt, de la privire, de la vorba de ruşine, de la ocară, de la blestem, de la înjurături. Din aceasta învăţăm că, şi dacă nu vine peste noi din afară vreo încercare, trebuie să ne deprindem în fiecare zi cu postul, cu traiul aspru, cu hrana ieftină, cu masa simplă, alungând din toată viaţa noastră luxul. Altfel, nu este cu putinţă să bineplăcem lui Dumnezeu. Să nu-mi spună nimeni cuvântul acela deşert: cutare are de toate şi aici, şi dincolo. E cu neputinţă să se întâmple asta cu cei bogaţi, cu cei care petrec şi se desfată, cu cei ce păcătuiesc. Dar dacă trebuie să spunem acest cuvânt, atunci se poate spune despre cei ce trăiesc în strâmtorări, despre cei ce trăiesc în necazuri; despre ei se poate spune că au de toate şi aici, şi dincolo. Le au pe cele de dincolo, pentru că primesc răsplată; le au pe cele de aici, pentru că, hrănindu-se cu nădejdea răsplăţii de dincolo şi aşteptând bunătăţile cele viitoare, nu simt suferinţele şi necazurile de aici. Dar să ascultăm mai departe pilda lui Lazăr! Şi peste toate acestea, spune Avraam, prăpastie mare s-a întărit între noi şi voi .

Bine a spus David: Fratele nu izbăveşte; va izbăvi omul? Nici nu-i cu putinţă, de-ar fi frate, de-ar fi tată, de-ar fi fiu! Uită-te: Avraam l-a numit pe bogat fiu, şi n-a putut să facă ce face un tată pentru fiul său; bogatul l-a numit pe Avraam părinte, şi ar fi fost firesc ca fiul să se bucure de bunăvoinţa părintească, dar n-a putut, ca să afli că nici rudenia, nici prietenia, nici afecţiunea, nici altceva din cele ce sunt, nu sunt de folos unuia care a fost părăsit de propria sa viaţă.

„Omilii la săracul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here