Dragostea

0
452

cuoreÎn ochii lui Dumnezeu este totdeauna un lucru foarte plăcut ca un om care are pe alţii în subordine să încerce să găsească modalităţi de a-i alina pe aceştia şi a le uşura viaţa. Mângâiaţi-vă unii pe alţii prin cuvinte (I Tesaloniceni 4, 18), dar nu numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul (I Ioan 3, 18).

Gândeşte-te bine că rugăciunea este nefolositoare dacă nu este însoţită de luptă duhovnicească şi de sporire în virtuţi. Sfântul Macarie Egipteanul spune că o asemenea rugăciune e falsă. Am putea spune chiar că este o imitaţie proastă a adevăratei rugăciuni. Şi, cu adevărat, ea nu este ascultată de Domnul: Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă (Ioan 9, 31).

Cât despre dorinţa ta să te retragi în pustie ca să duci o viaţă isihastă, nu uita ce ne spune Sfântul Nil Sorski: însingurarea nu este de folos orişicui. Dragostea noastră pentru Dumnezeu îşi găseşte cea mai autentică exprimare în dragostea ce o avem pentru oameni. Această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său (I Ioan 4, 21). Chiar şi atunci când oamenii ne urăsc şi ne dispreţuiesc, noi trebuie să le mulţumim pentru lucrul acesta, pentru că astfel ei se fac medicamente pentru tămăduirea şi îndreptarea noastră. Iată de ce insistă atât de mult Sfântul Macarie că nu există alt mijloc de mântuire pentru om decât aproapele său!

Atunci când eşti într-o stare duhovnicească bună şi crezi că Dumnezeu te-a acoperit cu harul Său, fii cu luare-aminte! În momentele acelea, vrăjmaşul nu doarme, iar smerenia adâncă este singura armă care-l poate birui.

Ai sentimentul că greşeşti. Şi totuşi insişti cu punctul tău de vedere, te îndreptăţeşti pe tine însuţi în faţa celorlalţi, te aprinzi şi te înfurii pentru că ceilalţi nu acceptă ceea ce zici şi ceea ce faci. Sper să înţelegi foarte bine că toate acestea arată lipsa gândului smerit, aroganţă şi mândrie.

Luptă-te, aşadar, să dobândeşti smerenie. Dar luptă-te să dobândeşti şi dragoste, iubire de fraţi şi milă. Adevărata milă nu se limitează niciodată la a face milostenie, adică la a da de pomană diferite lucruri, oricât de valoroase ar fi acestea. Adevărata milostenie înseamnă topirea inimii de milă nesfârşită pentru toate creaturile lui Dumnezeu. Ea aprinde în om o căldură, o flacără curată de simpatie şi iubire pentru toţi şi pentru toate, precum şi hotărârea statornică de a ajuta şi de a sprijini pe fiecare om în parte din mulţimea celor nefericiţi. Adevărata milă înseamnă aşadar, aşa cum spune Sfântul Isaac Şirul, ca inima noastră să ardă pentru întreaga zidire, pentru oameni, pentru animale, pentru păsări, pentru diavoli şi pentru toate celelalte creaturi. Şi amintindu-ne sau gândindu-ne la toate acestea, să ne curgă lacrimi din ochi, iar, de atâta milă şi iubire, inima să tresalte şi să nu îndure să vadă sau să audă că s-a întâmplat ceva rău sau s-a pricinuit vreo stricăciune în zidire. De aceea, roagă-te mereu cu lacrimi chiar şi pentru animalele necuvântătoare, pentru duşmanii credinţei şi pentru cei care fac rău, ca să-i păzească şi să-i miluiască Dumnezeu.

Poveţe duhovniceşti, Sfântul Macarie de la Optina

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here