Dragostea acoperă mulțime de păcate. (I Petru 4, 8)
Iată ce poate face dragostea! Toată puterea, toată esența creștinismului își găsesc expresia în aceste cuvinte ale Apostolului Petru. Dragostea creștinească nu se oprește asupra neîmplinirilor celorlalți, ci le acoperă. Fiecare din noi își are lipsurile sale, însușirile sale aparte carepentru alții sunt neplăcute, și în viața de zi cu zi ne ciocnim de asta la orice pas. Viața ar deveni de neîndurat dacă am sta să luăm în seamă orice răbufnire de nemulțumire, orice criză de nerăbdare, să cerem explicații și scuze pentru orice jignire; atunci, relațiile de familie ar deveni imposibile. Toată înțelepciunea vieții în comun constă în acea delicatețe, în acea bunăvoință care știe să netezească asperitățile celorlalte caractere.
Dragostea acoperă păcatele, căutându-le și găsindu-le dezvinovățire. În sufletul fiecăruia, chiar și al celui mai păcătos dintre oameni, există o sămânță a binelui, răul însuși fiind uneori o urmare a denaurării acestui principiu bun.
Dragostea înțelege și împărtășește orice prin compasiunea sa. Dragostei îi place să găsească în toate binele, crede în el, îl caută peste tot. Acest har de la Dumnezeu îl îndeamnă pe om să fie tot mai blând față de neajunsurile altora, rămânând mereu sever față de sine însuși. Pricina nu se află în lașitate, ci în acea dragoste cerească preaînaltă, care în loc să se cufunde în întuneric se întoarce spre fața luminoasă a omului.
Așadar, dragostea iartă chiar și cruzimea, îi găsește îndreptățiri celui ce osândește. Cea mai grea sarcină a dragostei este să ierte lipsa ei la alții, să găsească dezvinovățire intoleranței, să-l ierte pe cel ce nu știe să ierte. Nu există pe lumea asta o priveliște mai înduioșătoareși mai minunată decât aceea a dragostei care acoperă cea mai mare fărădelege: lipsa de dragoste.
Iubirea lui Hristos a fost așa: Ocărât fiind, nu răspundea cu ocară. Nimic nu putea clinti ori slăbi în El, fie și pentru o clipă, acea putere a dragostei dovedită prin faptul că Și-a pus sufletul pentru noi. Să ținem minte deci că dragostea adevărată și neclintită nu vine de la noi, ci doar de la El. Cu cât vom trăi mai aproape de Izvor, cu atât mai statornic vom fi umpluți de El.
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
Jurnal Spiritual
