Două ţie şi trei mie – Poveste din Ecuador

0
203

Doua tie si trei mieUn moş şi o babă aveau de împărţit cinci ouă. „Eu iau trei şi ţie îţi las două”, a zis bătrânul Juan.

„O să iau eu trei, dacă nu te superi”, a răspuns soţia sa, Juana. „Doar eu le-am fiert”.

„Da, dar eu le-am cumpărat de la piaţă”, a continuat bătrânul.

Juana i-a dat peste mână. „Dacă nu o să iau eu trei, voi muri şi nu vei putea face nimic, dar absolut nimic, ca să mă întorc înapoi.”

„Mori atunci”, a râs Juan. „Tot două primeşti.”

Juana s-a întins pe pat, a închis ochii şi şi-a pus mâinile pe piept, aşa cum fac morţii.

„Nu te prosti, Juana”, a zis bătrânul. „Hai, că se răcesc ouăle”.

Soţia nu i-a răspuns.

„Dacă nu te ridici îndată din pat ca să putem şi noi mânca, mă duc să-l chem pe părintele Martin, ” a zis Juan.

Şi s-a dus să-l aducă pe preot, care de cum a venit i-a uns fruntea Juanei cu mir.

„Juana, te faci de râs”, i-a şoptit Juan la ureche soţiei. „Vino şi ia-ţi cele două ouă.”

„Eu vreau trei şi gata”, a răspuns Juana în şoaptă.

„Dacă nu te ridici, a ameninţat-o el, chem bocitoarele. Şi tot satul va afla de prostia ta”.

Juana a deschis un ochi. „N-ai decât, cheamă-le. Eu tot pe-a mea o ţin.”

Şi aşa, toate bocitoarele s-au adunat în jurul Juanei şi au început să plângă şi să o bocească. Apoi, au spart toate oalele Juanei, după cum era obiceiul satului.

„Oalele tale bune sunt numai ţăndări”, i-a şoptit Juan soţiei la ureche. „Haide, fii înţeleaptă şi vino să mâncăm şi noi în tihnă. Două ouă îţi sunt de ajuns.

“Pentru nimic în lume”, a venit răspunsul.

„Bine, fie”, a zis Juan şi a chemat nişte oameni să o pună pe Juana în sicriu.

„Draga mea, ai mers prea departe”, i-a şoptit Juan. „Ridică-te, te rog, şi hai să mâncăm.”

„Primesc două ouă sau trei?”

„Două”.

„Atunci, mai bine rămân moartă.”

„Că încăpăţânată mai eşti!” a zis el supărat. „Văd că eşti gata să-l întâlneşti pe Cel de Sus.”

Juan le-a făcut semn oamenilor să bată cuiele în sicriu şi să-l ducă la cimitir. Acolo, preotul a ţinut slujba pentru ca Juana să se poată odihni în pace.

„Vă rog, coborâţi sicriul cu grijă”, a murmurat Juan; aruncând primul un pumn de pământ peste sicriu. Când a văzut asta, Juana a început să ţipe şi să lovească capacul sicriului. Nu vroia să înmormântată de vie!

„Bine, Juan, fie pe-a ta” a strigat femeia. Fie, mă învoiesc cu două ouă.”

Cei doi s-au grăbit înapoi acasă, lăsându-i pe săteni cu gura căscată de mirare, Juana a ajuns acasă prima. Ea şi-a băgat primul ou în gură, apoi pe-al doilea şi în cele din urmă şi pe al treilea. „Tot pe-a mea a ieşit!” a strigat ea.

Aceasta este povestea celor doi bătrâni nătângi – Juana şi Juan!

Ocolul pământului în 80 de poveşti

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here