Două decenii de munca si succes

0
85

Tismanariu-portret

Două decenii de munca si succes

Subiectul prezentei ediţii este unul dintre cei mai cunoscuţi avocaţi români din Montréal, Me Şerban Mihai Tismănariu, care a acceptat să ni se destăinuie în ceea ce priveşte cariera sa – şi nu numai. Iar acest lucru este cu atât mai important cu cât meseria de avocat este, alături de medicină, una dintre cele la care imigranţii (cel puţin cei din România) acced mai greu în Québec.

Şi asta din cel puţin două motive, după cum o spune în deplină cunoştinţă de cauză Şerban Tismănariu.

“Pe de o parte, este vorba de sistemul juridic canadian (şi quebechez) total diferit faţă de cel din România. Un alt impediment, şi probabil cel mai mare, este limba. Dacă în alte profesii cu­noaşte­rea limbii are o relevanţă mai mică, în a­­­vocatură ea este de cea mai mare importanţă, pentru că reprezintă unealta de bază, mijlocul principal de transmitere a mesajului. Şi trebuie să recunoaştem că, oricâte eforturi am face ca să învăţăm limba franceză în şcoală sau la diverse cursuri înainte sau după emigrare, nefiind limba noastră maternă, nu o stăpânim la nivelul celor de aici. Ca să nu mai vorbesc de diferenţa dintre fran­ceza cu care venim noi din România şi franceza à la Québec cu care ne întâlnim aici”, ne mărturiseşte, încă de la înce­putul discuţiei noastre, Me Tismănariu. În mod evident, acesta a reuşit să depă­şească ambele obstacole şi să devină un avocat cunoscut şi apreciat nu doar în comunitatea românească, ci şi, aşa cum veţi vedea mai jos, în societatea quebecheză.

De la jurisconsult în România, la avocat în Canada

Sosit în Canada în 1990 – pe 13 iunie, ziua când în România începea cea mai celebră mineriadă, având implicit ocazia, nedorită şi tristă, de a vedea imagini televizate “de acasă” -, Şerban Mihai Tismănariu avea în CV o perioadă de zece ani ca jurisconsult. Începând din 1991, şi-a completat studiile, practic refăcând jumătate din facultate, plus cursuri aprofundate de limba franceză.

A urmat apoi un stagiu obligatoriu, iar în noiembrie 1993 era deja avocat cu drepturi depline.

“Am folosit sistemul prêt et bourse şi pot să spun că, din punct de vedere financiar, am avut parte, în acei ani, de o perioadă pe care aş putea-o numi chiar fericită. Ţin minte că prima declaraţie de impozit pe care am făcut-o pornea de la venituri anuale de 18.000 $, pentru mine şi pentru soţia mea, bani din care ne descurcam destul de bine. Angajarea mea, după finalizarea studiilor, nu a fost însă foarte uşoară. Deşi aveam un CV destul de bun, îmi lipsea celebra experienţă canadiană, iar diferenţele culturale şi de mentalitate nu-mi erau favorabile – ca de altfel nici limba franceză, pe care încă nu o stăpâneam foarte bine”, îşi aminteşte avocatul Tismănariu.

După ce a lucrat patru ani într-un cabinet de avocatură, în 1997 şi-a des­chis propriul cabinet, iar din 1999 s-a instalat într-un imobil istoric din Place d’Armes, în vechiul Montréal. Munceşte mult, circa 50 de ore pe săptămână, pentru că meseria de avocat este nu doar printre cele mai “bănoase”, dar şi printre cele mai solicitante. Are circa 60 de dosare “active”, iar în arhivele cabinetului se află, de la înfiinţare şi până acum, aproximativ 2.000 de dosare (cazuri). Printre acestea s-au aflat şi cazuri care au creat jurisprudenţă în Québec şi Canada, în sensul că au fost luate drept cazuri de referinţă sau au determinat chiar iniţiative legislative specifice.

Ca urmare a specializărilor în care lucrează cu preponderenţă (imigraţie, dreptul familiei, drept civil), este membru în asociaţiile avocaţilor de imigraţie şi ale celor de drept al familiei, precum şi în Comitetul permanent al baroului provinciei Québec pentru comunităţile culturale. De altfel, ca o recomandare, el sugerează tuturor profesioniştilor, indiferent de domeniul în care lucrează, să se înscrie în asociaţiile profesionale, considerându-le instituţii benefice şi utile.

“Lucrez şi pentru diferite programe de inserţie, acces la justiţie şi sprijin juridic oferit comunită­ţilor culturale, şi sunt implicat într-un proiect prin care se încear­că atragerea unui număr de magistraţi (judecători, în speţă) care să repre­zinte o pondere procentuală a fiecărei comuni­tăţi culturale apropiată de cea din cadrul populaţiei”, spune Şerban Tismănariu. În acest context, el preci­zează că numărul de români cu studii juridice stabiliţi în Québec este destul de mare, chiar dacă nu toţi au reclamă în presa românească.

Diferenţe de sistem

Diferenţe între sistemul juridic din România şi cel din Canada/Québec? Multe şi importante, spune Şerban Tismănariu. Dacă în România un judecător are de trecut prin 70 – 80 de dosare pe zi (dosare cu cauze din domenii extrem de diverse şi aflate în diferite stadii ale procesului), în Canada un judecător se ocupă de o singură cauză până la finalizarea ei, ceea ce poate lua uneori mai multe zile. Dar numărul de cazuri care ajung în instanţă este mult mai mic, pentru că selecţia cauzelor este mult mai riguroasă. Există, de altfel, multe instituţii şi căi de soluţionare anterioare instanţei (Curtea de mici creanţe, instituţii şi personal de mediere pentru soluţionarea amiabilă a cauzelor etc.). În plus, avo­caţii pregătesc extrem de bine şi de minuţios dosarele, astfel încât, odată ajunsă în instan­ţă, cauza să nu mai aibă nevoie de amânări de luni de zile. E drept, pe de altă parte, că se aşteaptă uneori foarte mult până când o cauză ajunge pe rol, motiv pentru care, de multe ori, părţile preferă soluţionarea amiabilă a cauzelor.

Revenind la activitatea sa de avocatură, Me Şerban Tismănariu spune că aproximativ jumătate din clienţii săi aparţin comunităţii de limbă română din Montréal (prin această exprimare, el îi are în vedere şi pe imigranţii proveniţi din Republica Moldova). Motive? În mod cert, unul din motive îl reprezintă posibilitatea de comunicare mult mai lejeră în limba română. Pe de altă parte, Şerban Tismă­nariu spune că tarifele percepute de avo­caţii imigranţi sunt, în general, mai mici decât ale quebechezilor, aspect care îşi spune şi el cuvântul în alegerea făcută. Cât despre profesionalismul avocatului, Me Tismănariu este de părere că “onestitatea faţă de client este foarte importantă. El trebuie să fie foarte bine informat cu privire la aspectele juridice ale cazului pe care-l are. Avocatul trebuie să explice foarte exact toate implicaţiile cazului, iar dacă se ajunge în instanţă, trebuie să facă tot ce-i stă în putere pentru a-şi ajuta clientul”.

Avocatura, la ora “globalizării”

Printre cauzele pe care le coordonează Şerban Tismănariu se află şi unele care necesită colaborarea cu avocaţi din România, astfel că el ţine legătura în acest scop cu patru membri ai barourilor din România (trei din Bucureşti şi unul din Timişoara). În principal, cazurile res­pective se leagă de revendicări de obiecte de patrimoniu sau de alte bunuri de mare valoare. În plus, deşi este stabilit pe continentul nord-american, Me Tismă­nariu are şi trei cauze care se află pe rolul CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului).

În unul dintre cele mai cunoscute cazuri instrumentate, Şerban Tismănariu a avut drept client un imigrant sud-core­ean al cărui caz a devenit ulterior izvor al unei iniţiative legislative în provincia Québec, în domeniul imigrării. Cauza datează din 2009 şi a fost câştigată în instanţă de avocatul Tismănariu împotriva Ministerului Imigraţiei.

Sud-coreeanul pe care l-a apărat risca respingerea solicitării de imigrare în Canada, din cauza consilierului de imigrare pe care îl angajase şi care încercase să fraudeze, fără cunoştinţa clientului său sud-coreean, sistemul de imigrare canadian.

Cazul, destul de celebru la vremea respectivă, a dus ulterior la implementarea unor reglementări şi acreditări ale consi­lierilor de imigraţie, menite să-i apere pe clienţii acestora de eventuale fraude şi ilegalităţi. Prin acest caz, devenit model de referinţă pentru situaţiile similare care au urmat, s-a pus capăt abuzurilor şi fraudelor comise de unii reprezentanţi de imigraţie escroci, care încercau să fraudeze sistemul de imigrare canadian şi puneau în pericol acceptarea dosarelor depuse de persoane de bună credinţă.

Astăzi, avocatul Şerban Mihai Tismănariu este considerat un expert în dreptul imigraţiei şi este solicitat de diferite posturi de televiziune canadiene, precum TVA sau CTV,  să comenteze subiecte din acest domeniu.

“Eu am plecat din România, dar România nu a plecat din mine niciodată”. Fraza de mai sus, care, la nevoie, ar putea fi folosită ca motto, nu este una de complezenţă, iar Şerban Mihai Tismănariu a dovedit în repetate rânduri că poţi deveni un canadian în adevăratul sens al cuvântului, rămânând însă şi un bun român.

Cei care se află de peste 20 de ani în Canada şi au memorie foarte bună ar putea să şi-l amintească de pe ecranele televizoarelor, unde a apărut cu ocazia Crăciunului din 1990 (primul Crăciun făcut la Montréal de avocatul român) îmbracat în costum popular românesc. “M-am prezentat la studioul de televiziune TVA, care prezenta o emisiune cu reprezentanţii diferitelor comunităţi culturale, îmbrăcat cu o cămaşă de costum popular şi cu un disc cu colindele corului Madrigal. În timpul emisiunii, la un moment dat, aflat în platou, am auzit acordurile colindei O, ce veste minunată, de pe acest disc, pe care cei de la televiziune îl porniseră, şi a început sa-mi tremure vocea de emoţie în timp ce vorbeam”, îşi aminteşte avocatul Tismănariu.

Şerban Tismănariu este căsătorit de 26 ani cu Anca, membră a Ordinului Inginerilor din Québec şi consilier autorizat de imigraţie. Fiica lor, Mara Ileana, calcă pe urmele profesionale ale tatălui. Ea a absolvit Dreptul la Université de Montréal iar în prezent este înscrisa la École du Barreau de Montréal, o ultimă etapă înainte de a îmbrăţişa profesia de avocat.

Diferenţe de sistem

Diferenţe între sistemul juridic din România şi cel din Canada/Québec? Multe şi importante, spune Şerban Tismănariu. Dacă în România un judecător are de trecut prin 70 – 80 de dosare pe zi (dosare cu cauze din domenii extrem de diverse şi aflate în diferite stadii ale procesului), în Canada un judecător se ocupă de o singură cauză până la finalizarea ei, ceea ce poate lua uneori mai multe zile. Dar numărul de cazuri care ajung în instanţă este mult mai mic, pentru că selecţia cauzelor este mult mai riguroasă. Există, de altfel, multe instituţii şi căi de soluţionare anterioare instanţei (Curtea de mici creanţe, instituţii şi personal de mediere pentru soluţionarea amiabilă a cauzelor etc.). În plus, avo­caţii pregătesc extrem de bine şi de minuţios dosarele, astfel încât, odată ajunsă în instan­ţă, cauza să nu mai aibă nevoie de amânări de luni de zile. E drept, pe de altă parte, că se aşteaptă uneori foarte mult până când o cauză ajunge pe rol, motiv pentru care, de multe ori, părţile preferă soluţionarea amiabilă a cauzelor.

Revenind la activitatea sa de avocatură, Me Şerban Tismănariu spune că aproximativ jumătate din clienţii săi aparţin comunităţii de limbă română din Montréal (prin această exprimare, el îi are în vedere şi pe imigranţii proveniţi din Republica Moldova). Motive? În mod cert, unul din motive îl reprezintă posibilitatea de comunicare mult mai lejeră în limba română. Pe de altă parte, Şerban Tismă­nariu spune că tarifele percepute de avo­caţii imigranţi sunt, în general, mai mici decât ale quebechezilor, aspect care îşi spune şi el cuvântul în alegerea făcută. Cât despre profesionalismul avocatului, Me Tismănariu este de părere că “onestitatea faţă de client este foarte importantă. El trebuie să fie foarte bine informat cu privire la aspectele juridice ale cazului pe care-l are. Avocatul trebuie să explice foarte exact toate implicaţiile cazului, iar dacă se ajunge în instanţă, trebuie să facă tot ce-i stă în putere pentru a-şi ajuta clientul”.

Avocatura, la ora “globalizării”

Printre cauzele pe care le coordonează Şerban Tismănariu se află şi unele care necesită colaborarea cu avocaţi din România, astfel că el ţine legătura în acest scop cu patru membri ai barourilor din România (trei din Bucureşti şi unul din Timişoara). În principal, cazurile res­pective se leagă de revendicări de obiecte de patrimoniu sau de alte bunuri de mare valoare. În plus, deşi este stabilit pe continentul nord-american, Me Tismă­nariu are şi trei cauze care se află pe rolul CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului).

În unul dintre cele mai cunoscute cazuri instrumentate, Şerban Tismănariu a avut drept client un imigrant sud-core­ean al cărui caz a devenit ulterior izvor al unei iniţiative legislative în provincia Québec, în domeniul imigrării. Cauza datează din 2009 şi a fost câştigată în instanţă de avocatul Tismănariu împotriva Ministerului Imigraţiei.

Sud-coreeanul pe care l-a apărat risca respingerea solicitării de imigrare în Canada, din cauza consilierului de imigrare pe care îl angajase şi care încercase să fraudeze, fără cunoştinţa clientului său sud-coreean, sistemul de imigrare canadian.

Cazul, destul de celebru la vremea respectivă, a dus ulterior la implementarea unor reglementări şi acreditări ale consi­lierilor de imigraţie, menite să-i apere pe clienţii acestora de eventuale fraude şi ilegalităţi. Prin acest caz, devenit model de referinţă pentru situaţiile similare care au urmat, s-a pus capăt abuzurilor şi fraudelor comise de unii reprezentanţi de imigraţie escroci, care încercau să fraudeze sistemul de imigrare canadian şi puneau în pericol acceptarea dosarelor depuse de persoane de bună credinţă.

Astăzi, avocatul Şerban Mihai Tismănariu este considerat un expert în dreptul imigraţiei şi este solicitat de diferite posturi de televiziune canadiene, precum TVA sau CTV,  să comenteze subiecte din acest domeniu.

“Eu am plecat din România, dar România nu a plecat din mine niciodată”. Fraza de mai sus, care, la nevoie, ar putea fi folosită ca motto, nu este una de complezenţă, iar Şerban Mihai Tismănariu a dovedit în repetate rânduri că poţi deveni un canadian în adevăratul sens al cuvântului, rămânând însă şi un bun român.

Cei care se află de peste 20 de ani în Canada şi au memorie foarte bună ar putea să şi-l amintească de pe ecranele televizoarelor, unde a apărut cu ocazia Crăciunului din 1990 (primul Crăciun făcut la Montréal de avocatul român) îmbracat în costum popular românesc. “M-am prezentat la studioul de televiziune TVA, care prezenta o emisiune cu reprezentanţii diferitelor comunităţi culturale, îmbrăcat cu o cămaşă de costum popular şi cu un disc cu colindele corului Madrigal. În timpul emisiunii, la un moment dat, aflat în platou, am auzit acordurile colindei O, ce veste minunată, de pe acest disc, pe care cei de la televiziune îl porniseră, şi a început sa-mi tremure vocea de emoţie în timp ce vorbeam”, îşi aminteşte avocatul Tismănariu.

Şerban Tismănariu este căsătorit de 26 ani cu Anca, membră a Ordinului Inginerilor din Québec şi consilier autorizat de imigraţie. Fiica lor, Mara Ileana, calcă pe urmele profesionale ale tatălui. Ea a absolvit Dreptul la Université de Montréal iar în prezent este înscrisa la École du Barreau de Montréal, o ultimă etapă înainte de a îmbrăţişa profesia de avocat.

Sud-coreeanul pe care l-a apărat risca respingerea solicitării de imigrare în Canada, din cauza consilierului de imigrare pe care îl angajase şi care încercase să fraudeze, fără cunoştinţa clientului său sud-coreean, sistemul de imigrare canadian.

Cazul, destul de celebru la vremea respectivă, a dus ulterior la implementarea unor reglementări şi acreditări ale consi­lierilor de imigraţie, menite să-i apere pe clienţii acestora de eventuale fraude şi ilegalităţi. Prin acest caz, devenit model de referinţă pentru situaţiile similare care au urmat, s-a pus capăt abuzurilor şi fraudelor comise de unii reprezentanţi de imigraţie escroci, care încercau să fraudeze sistemul de imigrare canadian şi puneau în pericol acceptarea dosarelor depuse de persoane de bună credinţă.

Astăzi, avocatul Şerban Mihai Tismănariu este considerat un expert în dreptul imigraţiei şi este solicitat de diferite posturi de televiziune canadiene, precum TVA sau CTV,  să comenteze subiecte din acest domeniu.

“Eu am plecat din România, dar România nu a plecat din mine niciodată”. Fraza de mai sus, care, la nevoie, ar putea fi folosită ca motto, nu este una de complezenţă, iar Şerban Mihai Tismănariu a dovedit în repetate rânduri că poţi deveni un canadian în adevăratul sens al cuvântului, rămânând însă şi un bun român.

Cei care se află de peste 20 de ani în Canada şi au memorie foarte bună ar putea să şi-l amintească de pe ecranele televizoarelor, unde a apărut cu ocazia Crăciunului din 1990 (primul Crăciun făcut la Montréal de avocatul român) îmbracat în costum popular românesc. “M-am prezentat la studioul de televiziune TVA, care prezenta o emisiune cu reprezentanţii diferitelor comunităţi culturale, îmbrăcat cu o cămaşă de costum popular şi cu un disc cu colindele corului Madrigal. În timpul emisiunii, la un moment dat, aflat în platou, am auzit acordurile colindei O, ce veste minunată, de pe acest disc, pe care cei de la televiziune îl porniseră, şi a început sa-mi tremure vocea de emoţie în timp ce vorbeam”, îşi aminteşte avocatul Tismănariu.

Şerban Tismănariu este căsătorit de 26 ani cu Anca, membră a Ordinului Inginerilor din Québec şi consilier autorizat de imigraţie. Fiica lor, Mara Ileana, calcă pe urmele profesionale ale tatălui. Ea a absolvit Dreptul la Université de Montréal iar în prezent este înscrisa la École du Barreau de Montréal, o ultimă etapă înainte de a îmbrăţişa profesia de avocat.

Sursa PaginiRomanesti.ro