„Iadul este durerea de a nu mai putea iubi”

0
360

Dostoievski„Dostoievski a căutat toată viaţa lui, cu pasiune, să-l descifreze pe om şi la sfârşit el a ştiut să citească în om numele lui Hristos… a coborât în infernul acestei lumi şi a căutat şi L-a întâlnit acolo pe Hristos… în cruce el a sesizat scara lui Iacob pe care coboară, la întâlnirea cu omul, îngeri şi Domnul îngerilor“ (Paul Evdokimov).

 

Feodor Mihailovici Dostoievski este unul dintre cei mai importanți scriitori ruși, cu un talent deosebit de descifrare a psihologiei umane. El abordează și teme precum iubirea lui Dumnezeu și pocăința omului. Personajele operelor sale poartă amprenta credinței ortodoxe; ele ilustrează trăirile complexe ale persoanei umane. Cărțile autorului rus au fost traduse și comentate în peste 170 de limbi. Opera sa poate fi considerată un dialog continuu cu Dumnezeu, ce ilustrează un zbucium permanent cauzat de necazuri și înțelegerea libertății. Dostoievski a reprezentat o influență principală pentru scriitori și gânditori precum Albert Camus,  Friedrich Nietzsche, Franz Kafka, Sigmund Freud sau Jean-Paul Sartre.

Feodor Dostoievski s-a născut la 11 noiembrie 1821, la Moscova.

El este al doilea dintre cei șapte fii ai lui Mihail și al Mariei Dostoievski. A învățat să citească cu ajutorul unui abecedar religios, copilăria sa fiind marcată și de istorisirile vieților sfinților ortodocși. Părinții săi îl considerau îndrăzneț, încăpățânat și vulcanic; lumea de la internatul unde a locuit îl descrie mai degrabă visător și introvertit.

După absolvirea Academiei Tehnice Militare din Sankt Petersburg, tânărul Dostoievski publică, la vârsta de 25 de ani, primul său roman, „Oameni sărmani”, fiind considerat un „nou Gogol”. Tragismul personajelor sale reflectă criza socială și spirituală a Rusiei epocii sale, dar propune și căutarea armoniei umane. Paradoxurile, stările patologice ale minții, sentimentele complexe și contradictorii prezente în scrierile lui Dostoievski au inspirat numeroase spectacole de teatru și filme celebre.

În operele sale este evident faptul că a studiat atent Scriptura.

Autorul rus a fost convins că libertatea și adevărul se descoperă omului cu viață duhovnicească. Creștinismul, ca religie a libertății și a dragostei, oferă nădejdea și scopul suprem al trecerii peste orice necaz al vieții. Chiar parabolele evanghelice constituie punctul de plecare  pentru multe dintre ideile scrierilor lui Dostoievski. Opera sa se naşte şi creşte în atmosfera duhovnicească a mişcării filocalice din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea. Atunci apar şi primele ediţii ale „Filocaliei“ în limba slavonă, întâlnite la mănăstirea Optina.

Suferința umană nu este cauzată de Dumnezeu, ci se datorează păcatului și depărtării voite a  omului de divinitate. Libertatea pe care ne-a adus-o Hristos poate deveni o povară de neacceptat sau poate ajunge să fie incompatibilă cu fericirea. Mai mult decât atât, la Dostoievski, libertatea trebuie înțeleasă prin intermediul divinității, căci altfel conduce la autodistrugere.

Dostoievski este considerat unul dintre cei mai importanți romancieri din istoria literaturii, numele său devenind sinonim cu profunzimea teologică.

Timp de generații întregi, mulți teoreticieni, printre care și Freud, au încercat să pretindă că Dostoievski este predecesorul lor. Opiniile sale despre rău și dragostea lui pentru libertate l-au făcut deosebit de relevant pentru un secol cu războaie mondiale, genocid și totalitarism. Opera sa continuă să-i fascineze pe cititori prin modul în care combină intrigile pline de suspans cu întrebări esențiale despre semnificația vieții, credință sau suferință.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here