Dorește-ți dobândirea binelui

0
124
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

bineleDin starea celui ce s-a hotărât să meargă pe calea cea îngustă, decurge de la sine nevoia – imperioasă pentru el – de noi confruntări cu sine însuşi, sau nevoia unei singure  lupte neîncetate, care va dura – deşi nu cu aceeaşi intensitate – până când nu vor mai rămâne în nici o parte a fiinţei lui urme vizibile ale mişcărilor păcătoase. El se împarte acum în două. Părţile acestei divizări sunt radical opuse, ca orientare; totuşi, fiecare dintre ele poate funcţiona numai cu aceleaşi forţe, ca şi cealaltă parte. Rezultă că ele trebuie neapărat să se întâlnească, să se opintească una împotriva celeilalte, ca una să o răpună pe cealaltă, întrucât fiecare caută întreaga putere şi năzuieşte spre stăpânire. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia (Gal. 5, 17).

Acum, duhul s-a întărit în însăşi rădăcina vieţii omeneşti, şi-a pus cu putere piciorul în prag, dar îi mai revine de împlinit o sarcină grea: să-şi alunge vrăjmaşul din toate locurile unde poate să se mai ascundă; pe de altă parte, şi păcatul, trufaş şi plin de sine, atâta timp cât mai există în el o cât de slabă mişcare a vieţii, nu-şi pierde niciodată nădejdea în victorie şi în orice vreme se ridică şi se războieşte.

În clipa hotărârii însufleţite, duhul exaltat de har se plimbă liber în cercul vieţii sale şi doboară totul fără nicio împotrivire, schimbă totul, tuturor le dă o nouă înfăţişare. De ce nu l-am menţine mereu la această înălţime? Săgeţile păcatului nu ajung până aici: omul ar scăpa de sarcina luptei şi, totodată, de primejdia înfrângerii. Dar harul, care chiverniseşte mântuirea păcătosului, îşi micşorează, în cea mai mare parte, acţiunea asupra sufletului şi îl aşează îndeobşte într-o împrejurare care-i e proprie. Aşa lucrează harul asupra omului, întrucât aşa cere sporirea lui duhovnicească.

Îndepărtarea pilduitoare a harului pune la încercare libera iniţiativă, ne învaţă smerenia şi aprinde un foc şi mai mare. În general, îndreptarea omului trebuie să fie o lucrare nu numai a harului, ci şi a libertăţii. Harul lucrează atunci când omul conlucrează. Doreşte-ţi (de pildă, rugăciune), străduieşte-te spre dobândirea binelui, şi vei primi harul împlinirii fără împotrivire a celor dorite84. Dacă un alt mijloc de acţiune ar fi fost mai potrivit cu ordinea morală, atunci fără îndoială că harul l-ar fi ales. „El, ca o adevărată mamă, ne hrăneşte cu scurte îndepărtări şi cu dese mângâieri”.

„Învățături și scrisori despre viața creștină” – Sf.Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here