Individul și însușirea dominantă – Selecții senzoriale și reprezentarea vieții – Percepție, alegere, experiență – Asaltul informațional și reperele noastre – Caracterizarea indivizilor în funcție de dominantă – Vizualii, auditivii, kinestezicii
Selecții senzoriale și reprezentarea realității
Fiecare percepe realitatea în felul său. Persoanele prezente la un eveniment, de exemplu, este posibil să nu rețină din el aceleași elemente. Ele operează o selecție senzorială prin cele cinci simțuri de care dispun – văz, auz, pipăit, gust și miros – așadar, amintirile lor variază. În plus, oamenii nu acționează direct asupra realității, ci doar asupra unei reprezentări a acesteia, dată propria lor viziune.
Când există valori comune, există și reprezentări similare. Persoane cu aceeași cultură, din aceeași generație, cu gusturi la fel, experiențe de viață asemănătoare, interese de aceeași natură sau aceeași meserie pot găsi mult mai ușor puncte comune și elemente care îi leagă. Deși suntem sinceri și convinși că spunem adevărul, modul de a percepe și de a evalua realitatea ne poate induce în eroare. Fiecare dintre noi poate vedea o imagine diferită a ceea ce există. Precizia este dată în principal de percepție, de reprezentările senzoriale și de criteriile care ne influențează evaluările.
Uneori, vorbind despre același lucru poți furniza informații diferite. E ca și cum tu ai descrie peisajul din fața unui bloc, iar interlocutorul tău, priveliștea care se vede de la un apartament situat pe partea opusă. Deși, amândoi vorbiți despre același subiect, practic îl descrieți diferit. Deci, sunt necesare date suplimentare clarificatoare. Vorbiți despre același bloc, dar dintr-o perspectiva diferită și acest lucru trebuie menționat pentru a nu exista dubii. Uneori, nu suntem implicați în evenimente, descrierile noastre se bazează pe mărturii ale martorilor direcți. Drept consecință, vor fi mult mai deformate. Faptul care s-a întâmplat este preluat în felul propriu de martor, apoi povestit și ulterior înțeles și repovestit de noi. Un fel de „telefonul fără fir”, în care cuvântul care ajunge la ultimul jucător n-are nici în clin, nici în mânecă cu cel spus inițial.
Percepție – alegere – experiență – trăsături – imagine
De ce apar conflicte? De ce, pe unele teme, „una vorbim și alta ne-nțelegem”? Pentru că ni se pare că interlocutorul vorbește despre același lucru și are aceeași percepție ca noi. Ne așteptăm ca el să înțeleagă fără cuvinte, deoarece credem că el cugetă la fel și nu mai este nevoie să îi explicăm totul. Atunci apar divergențele. Când credem că o persoană gândește ca noi, alegem doar anumite informații care se aseamănă între cele două modele existențiale. Acest lucru ne împiedică să vedem cu adevărat modelul celuilalt.
Dacă dintr-un tablou cu flori, mie și altui participant la vernisaj ne place floarea albă, nu înseamnă că amândoi considerăm tot ansamblul frumos. Chiar și după experiențe identice, selectăm din ceea ce am trăit lucruri diferite. Culorile pot părea mai intense, formele sunt altfel, ordinea în care vedem obiectele este alta, zgomotele par mai puternice sau mai slabe, felul în care simțim se distinge de al celuilalt. Felul în care se construiește percepția și, ulterior, amintirea evenimentului, implică alegeri conștiente sau involuntare.
Asaltul informațional și reperele noastre
În fiecare clipă trăită aceste alegeri se produc, iar noi nu luăm din ceea ce trăim decât ce ni se pare verosimil, pertinent, util pentru obiectivul sau acțiunea în curs. Dacă suntem în drum spre mare și nu știm cum să ajungem pe Autostrada Soarelui, vom căuta indicatoare care să ne îndrume spre direcția dorită, omițând voluntar și simultan restul semnelor. Multitudinea de informații ce apar zilnic în viețile noastre ne obligă să facem o selecție. Senzorial le percepem, numai preferința se îndreaptă spre una sau spre alta. Datorită acestei selecții a informațiilor senzoriale putem elabora o reprezentare a lumii care va servi de reper pentru alegerile și comportamentele noastre.
A lua din tot ce trăiești doar esența te ajută substanțial în procesul decizional. Mintea nu trebuie încărcată cu informații inutile, fiindcă ele vor ocupa „cămara” memoriei și o vor încărca atât de tare încât celelalte lucruri vor fi umbrite, nu se vor mai vedea, iar, când le vei căuta, vei pierde timpul „scotocind”.
Caracterizarea indivizilor în funcție de dominantă
Cercetătorii sunt de părere că la un moment dat, când ne concentrăm asupra unui lucru care ne interesează, a unei persoane sau a unei probleme, nu suntem conștienți decât de un singur tip de informație a simțurilor. Felul rapid în care trecem de la o sursă senzorială la alta ne poate da impresia de simultaneitate, însă, în realitate, nu este așa. Fiecare om are un sistem de reprezentare senzorială dominant de ale cărui referințe este rareori conștient. Dominanta aceasta poate fi identificată analizând toate mijloacele de expresie și comportamentele verbale și non-verbale care se completează pentru a forma mesajele.
Observarea aspectului general, a posturii, a gesturilor și a felului în care o persoană ocupă spațiul ne livrează informații care explică clar această dominantă. De-a lungul timpului, s-au identificat trei tipologii, pornind mai ales de la comportamentul non-verbal, care reprezintă 75% din comunicare. Acestea sunt:
VIZUALII – Persoanele cu dominantă vizuală
Vizualii pun accent pe o imagine puternică. Ei încearcă întotdeauna să se prezinte printr-o ținută care produce o imagine pozitivă. Ei vor să arate mereu cea mai bună formă a lor, sunt perfecționiști în alegerea și afișarea îmbrăcămintei. Sunt foarte atenți la detalii, par afectați și rigizi pentru a nu perturba imaginea de „perfect”. Ei fac mișcări descriptive, „desenează” lucruri pentru a fi înțeleși mai bine, chiar caută să le arate, și gesticulează mult. Au un ritm rapid, alert, iar tonalitatea vocii lor este tonică, precipitată, stimulatoare. Au un simț al replicii foarte dezvoltat și glumesc deseori. Ei doresc să capteze atenția și să atragă privirile. Sunt dornici de contact vizual, privesc interlocutorul în ochi și așteaptă reciprocitate. Respectă însă o distanță conversațională mare, pentru a avea o imagine de ansamblu.
AUDITIVII – Persoanele cu dominanta auditivă
Au voce expresivă, ton moderat, aleg cuvintele cu precizie. Le place să vorbească și nu le lipsesc niciodată explicațiile. O astfel de persoană are mereu ceva de spus, de povestit, explică frumos și își însoțește vorbele de gesturi. Înfățișarea și aspectul hainelor „spun” o poveste a cărei înțelesuri trebuie percepute de cei din jur. Postura lor conversațională este cu capul ușor înclinat, pregătiți să asculte ceva. Când vorbesc, ei au nevoie de suflu. Așadar, respirația lor este amplă pentru a avea aer să finalizeze fraza. Este dificil să stabilim un contact vizual cu o persoană auditivă, schimbul de priviri este fugar, foarte scurt. Ei au tendința mai degrabă „să plece urechea”.
KINESTEZICII – Persoanele cu dominantă kinestezică (tactilă, percepția mișcării)
Un kinestezic suferă foarte tare dacă se află într-o postură incomodă. Prin urmare, postura lor trebuie să fie relaxată, să se simtă bine. În ceea ce privește îmbrăcămintea, pentru ei estetica este mai puțin importantă. Contează confortul, calitatea și textura materialului. Ei apreciază plăcerile vieții și sunt sensibili la ambianță. Vorbesc lent, cald, cu voce timbrată, fac gesturi ușoare. Știu să construiască o atmosferă plăcută în jur. Sunt sensibili, inteligenți, excelează în activități sportive sau artistice. Gestul de a atinge interlocutorii în timpul conversației micșorează distanța și îi fac pe aceștia să se simtă în largul lor.
Mișcările involuntare pe care o persoană le face când gândește, când se exprimă, când caută răspunsuri sunt definitorii pentru tipul său de personalitate. Ele pot fi ample și ușor de observat sau foarte rapide, deci mai puțin evidente. Uneori este nevoie de timp pentru observa caracteristicile interlocutorului nostru, dar, dacă vom reuși, aceste „gesturi” vor vorbi de la sine, furnizându-ne detalii importante prin care conversația va fi înlesnită.
Te invit să citești și Viitorul e acum!
Mihaela Mușetescu
