Documentul mărturie al revizuirii procesului lui Iisus

0
329
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

45467Un lucru minunat s-a petrecut în zilele noastre. Poporul iudeu s-a hotărât să revizuiască procesul lui Hristos, găsindu-L, bineînţeles, nevinovat, iar pe strămoşii lor, vinovaţi de crima uciderii Fiului lui Dumnezeu. Bineînţeles nici justiţia romană nu este mai puţin vinovată de crima uciderii Fiului lui Dumnezeu. Spre o mai bună edificare, redăm, în Cele ce urmează, un scurt raport despre revizuirea Procesului de judecare a lui Iisus:

Nu de mult timp, ziarele au publicat o notiţă în care se făcea cunoscut că reprezentanţii rasei ebraice vor să compună un tribunal care să revizuiască procesul care a osândit la moarte pe Fiul lui Dumnezeu.

Această dezbatere a avut loc pe 25 iulie 1931, ziarul „Telegraf” raportând următoarele:

Ierusalim, 25 iulie 1931. – După cum s-a anunţat îndeajuns mai înainte, astăzi a avut loc dezbaterea revizuirii procesului care a osândit pe Iisus Hristos la moarte. La ora 4 dimineaţa, clădirea tribunalului era arhiplină şi a fost nevoie de intervenţia poliţiei pentru a împiedica restul publicului ca să nu mai intre.

La începutul dezbaterilor, erau de faţă o mulţime de jurisconsulţi (doctori în drept) din diferite ţări, care fuseseră invitaţi special să ia parte la dezbaterea acestui proces. Curtea cu juri, compusă din cei mai de seamă demnitari ai rasei ebraice, şi-a luat angajamentul încă de la început ca să dea sentinţa cu toată dreptatea şi să stabilească greşeala din sentinţa dată pe vremuri. Preşedinte al tribunalului era Dr. Veidelsel, unul dintre cei mai de seamă legişti evrei. Apărarea a fost luată de avocatul Reichswev, iar ca acuzator era dr. Blandeisler.

La ora 14:30 dezbaterile au început când preşedintele a dat cuvântul acuzării. Dr. Blandeisler desfăşură o arhivă de documente ce conţinea în jur de 1000 de pagini scrise la maşină. El a început prin a arăta că judecata, cate a osândit pe Iisus, a căutat să procedeze după dreptate, căci la acea vreme nimeni nu putea să vadă în El pe Fiul lui Dumnezeu, în afară de ucenicii Lui. El a fost judecat ca vătămător pentru societate, conspirator primejdios, care aduna în jurul lui persoane pentru a le îndemna să se împotrivească stăpânirii şi care predica o religie inexistentă. El a trebui fie osândit, ca şi mulţi alţii înainte de El.

Acuzatorul continuă mai departe să-L acuze violent pe martir sprijinindu-se pe dovezile documentelor sale, iar după ce îşi continuă rechizitoriul său, care dură timp de patru ore, el rugă tribunalul să confirme sentinţa de pe vremuri, căci aceasta ar fi de datoria lui şi dreptatea sănătoasă.

După aceea Preşedintele tribunalului dădu o pauză de 20 de minute pentru a se recrea. Apoi dădu cuvântul apărării – dr. Reichwev.

Acesta se ridică în cea mai adâncă tăcere din partea adunării, spunând că va dovedi că sentinţa a fost nedreaptă şi că Iisus a fost o victimă a nenumăratelor greşeli din justiţia de la acea vreme. El a arătat că Iisus nu putea fi condamnat la moarte, dat fiind că nu comisese nici o crimă. El predica o religie care aducea mântuire, dar pe care egoismul oamenilor de atunci nu voia să o recunoască. Cum putea fi învinuit Hristos de vreo greşeală când nimeni nu avea nici o dovadă? El aminti că însuşi Pilat a zis: „Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta!” şi, ca semn al nevinovăţiei sale, şi-a spălat mâinile în faţa învinuitorilor săi. Dar, din cauza ameninţăriloi că va fi pârât la Cezar, Pilat l-a dat Pe Hristos în mâinile lor.

Avocatul şi-a continuat apărarea sa – un model de elocvenţă, de altfel – rugându-i pe juraţi să nu fie egoişti şi să nu jertfească interesele dreptăţii jurate pentru interese de stat. El i-a făcut atenţi la faptul că cel osândit de atunci, acum era în cer, gata să ierte nedreptatea pe care a suferit-o. După o apărare de cinci ore apărătorul şi-a încheiat pledoarie sa, apoi şedinta a fost suspendată, juraţii retrăgându-se în sala de revizie, pentru deliberare. Când şedinţa a fost deschisă din nou, preşedintele a citit următoarea sentinţă: „Cu patru voturi pentru şi unul contra, Cel osândit a fost achitat, fiind dovedită completa Lui nevinovăţie. Acuzaţia Lui a fost una din tristele rătăciri care a adus pedeapsa divină asupra poporului evreu, până ce acesta va fi eliberat din vină. Apărarea a fost ovaţionată, după care mulţimea s-a retras liniştită.

După 1900 de ani, conducătorii iudei recunosc îngrozitoarea rătăcire şi crima pe care strămoşii lor au comis-o în acelaşi loc în care acum, câţiva urmaşi au recunoscut în mod solemn, cu patru voturi pentru şi unul contra, nevinovăţia lui Iisus.

Cât de goală şi fără greutate era acuzaţia avocatului Blandeisler, că religia lui Hristos este încă necunoscută şi că numai ucenicii Lui I-au cunoscut superioritatea! Oare adevărul şi dreptatea depind de aprobarea oamenilor?

Cât de tirană şi de cerbicoasă este prejudecata împotriva Fiului lui Dumnezeu! Hristos a fost gata să moară pentru răscumpărarea oamenilor, dar faptul că propriul Său popor era însetat după sângele Lui, a făcut cupa suferinţelor Sale şi mai amară.

Prin publicarea acestor importante documente am dorit să trezim interesul pentru aceste evenimente, pentru ca toţi să poată studia şi vedea importanţa suferinţelor suportate de Cel care ne-a iubit atât de mult. Descriind calea plină de încercări şi suferinţe a lui Iisus, urmărim ca lumea vadă ce cale trebuie urmată pentru a dobândi viaţa  veşnică.  Nu peste mult timp, Cel care a suferit se va arăta ca să adune toţi prigoniţii şi osândiţii pe nedrept. Iubite cititor, te-ai gândit vreodată la calea ce duce spre Hristos, la drumul Calvarului? Ai simţit vreodată dorul de a urma Lui? Dacă vrei să fii părtaş la fericirea şi slava lui Hristos, dacă vrei să-ţi mântui viaţa şi pe cea a celor dragi ţie, atunci priveşte, prin rugăciune şi prin puterea credinţei la Cel care a suferit pentru tine şi pentru toţi ca să fiţi mântuiţi, priveşte la drumul Calvarului. Numai privind totul prin prisma credinţei vei putea cunoaşte calea vieţii veşnice şi numai atunci vei putea preţui Sfânta Scriptură şi poruncile lui Dumnezeu, numai atunci vei înţelege adevărul lor. Şi vei vedea că datoria celor care vor să fie mântuiţi este de a merge pe calea ascultării şi a suferinţei pentru adevărul lui Hristos. O, ce mântuire şi ce făgăduinţe ne aşteaptă dacă vom sluji lui Dumnezeu! Dacă am putea înţelege cât de mare este iubirea Lui pentru noi şi ce jertfă a făcut El pentru mântuirea noastră! Câtă răbdare are şi cu tine, iubite cititorule, ca să-I asculţi chemarea divină la pocăinţă, pe care o strigă inimii tale ca să te întorci la El în umilinţă şi sa-i predai Lui viaţa trecătoare ce-ţi mai rămâne de trăit pe pământ!

Fie ca aceste cuvinte şi documente să deştepte în noi setea de a căuta pe Dumnezeu şi de a-I urma prin orice suferinţă.

 D. Nicolici

Hristos, Domnul, în istorie, Tipărită în zilele Părintelui nostru Iustin Pârvu, Stareţul mănăstirii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Loc. Petru Vodă- Neamţ

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here