„Doamne, Te rog, scrie-mă în Cartea Vieţii”

0
362
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

despre mantuire– Este lacrima simbol al durerii, oricare ar fi cauza care o provoacă?

– Nu. Sunt şi lacrimi de bucurie, simbol al bucuriei. Lacrimile sunt puse, zice Sfântul Isaac Sirul, între suflet şi trup, ca arătări în trup ale aşezării minţii.

– Tâlharul a fost primul credincios care a intrat în împărăţie. Totuşi, el nu era nici credincios, nici botezat? Cum s-a putut întâmpla asta?

– Dumnezeu poate să-l primească. Îl face El vrednic de împărăţie.

Acest lucru ne duce la gândul că Dumnezeu n-a ţinut cont şi nici nu ţine de religia omului în procesul mântuirii.

Ei, poţi să ajungi la gândul ăsta, dar noi credem cum a spus Domnul Hristos, că „cel ce va crede şi se va boteza, acela se va mântui”. Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu poate să mântuiască pe cineva fără să se boteze. Dumnezeu hotărăşte până la urmă!

– Care este părerea sfinţiei voastre despre trăirea în curăţie în cadrul căsătoriei?

– Părerea mea este că, în primul rând, căsătoria nu trebuie axată pe sexualitate, dar că o căsătorie implică toate ale ei, adică şi naşterea de copii, pentru că -gândiţi-vă – la slujba Cununiei nu se spune nimic despre o viaţă în care nu intră toate ale căsătoriei, ci, dimpotrivă, se zice: „Pentru ca să se veselească ei la vederea fiilor şi a fiicelor lor, Domnului să ne rugăm! Pentru ca să li se dea lor bucuria naşterii de prunci buni, Domnului să ne rugăm! Pentru ca să li se dea rod pântecelui şi purtare neîntinată în viaţă, Domnului să ne rugăm!”. întreaga slujbă a Cununiei are în vedere toate implicaţiile căsătoriei. Aşa că, mă rog, în cazuri excepţionale, pentru că au fost şi sfinţi pe care Biserica îi cinsteşte pentru viaţa de curăţie în căsătorie, ca ceva excepţional, se poate. Dar eu cred că, atunci când te-ai căsătorit, trebuie să te comporţi ca atare şi, când te-ai făcut călugăr, să fii călugăr.

– Se spune în rugăciunile de seară: „Doamne, Te rog, scrie-mă în Cartea Vieţii”. Ce este Cartea Vieţii?

– Cartea Vieţii este, de fapt, pomenirea noastră înaintea lui Dumnezeu, adică să fim între cei care vor fi în împărăţia lui Dumnezeu. Însă Cartea Vieţii trebuie înţeleasă şi ca fiinţă a noastră, adică noi înşine suntem cartea vieţii noastre. În noi înşine s-a înscris, în sufletul nostru, în existenţa noastră, în trupul nostru s-a scris toată viaţa noastră, aşa încât noi înşine, pentru noi înşine, suntem cartea vieţii noastre.

– Ce sfaturi ne daţi contra deznădejdii?

– Să ne întărim în nădejde! în orice caz, când suntem în deznădejde suntem în deficit faţă de înţelegerea bunătăţii lui Dumnezeu. La mine mai vin unii oameni şi zic: „Oare pe mine mă mai iartă Dumnezeu?”. Să ştiţi că nu există păcat pe care să nu-l poată ierta Dumnezeu, dacă omul părăseşte greşeala, pentru că lui Dumnezeu îi e propriu a ne milui şi a ne mântui. Asta înseamnă că e o scădere în Dumnezeu, dacă nu poate ierta păcatele. El iartă toate păcatele pe care omul le-a părăsit!

– Ce trebuie făcut în cazul în care apar vedenii? Ce sunt ele, de unde apar şi care este rolul lor?

– E foarte greu de diferenţiat între cele bune şi cele rele. Cel mai bine este să le ocolim, să nu insistăm asupra lor. Trebuie să te consulţi şi cu duhovnicul şi depinde mult de iscusinţa ta de a primi sau de a nu primi o vedenie. Depinde ce-ţi spune. Unui părinte i s-a arătat diavolul sub chipul unui înger sau sub chipul lui Hristos şi i-a zis: „închină-te mie!”, iar el i-a răspuns: „Eu mă închin Domnului Dumnezeului meu, iar tu cine eşti?”. Sunt şi perioade în care omul poate să-şi dea seama foarte bine că e o vedenie potrivnică binelui. Aşa că este cel mai bine să le ocolim. L-a întrebat cineva pe un părinte în Pateric ce crede el despre cei care au vedenii cu îngeri. Şi el a zis: „Eu îi fericesc pe aceia care îşi văd păcatele lor”.

Învierea lui Hristos, înnoirea  vieții noastre, Părintele Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here