Din sfaturile Părintelui Sofronie: Nu poţi trăi în Dumnezeu printr-o cugetare intelectuală

0
148

ispite

Singurul lucru care ne atrage este Hristos, Persoana Sa. Iar pe Hristos trebuie să-L trăim ca pe măsura tuturor lucrurilor – şi cele dumnezeieşti, şi cele omeneşti. În Hristos avem pe Dumnezeu Făcătorul nostru. În Hristos avem pilda, descoperirea gândului lui Dumnezeu pentru om. Dragostea lui Hristos trebuie să ne umple inima în toată vremea. Nu poţi trăi în Dumnezeu printr-o cugetare intelectuală. Dumnezeu se descoperă în noi prin faptele Sale. Îl trăim pe Hristos ca propria noastră viaţă, nu ca pe cineva pe care l-am cunoaşte din exterior.

Hristos a zis: «Eu sunt calea». Dacă El este calea, trebuie să-L urmăm nu din afară, ci lăuntric. Şi să ne amintim că pe Golgotha şi în Ghethsimani El stă împotriva tuturor. Singur.

Uneori, când dragostea lui Hristos ne atinge, simţim vecinicia – lucru pe care nu-l putem înţelege cu raţiunea. Dumnezeu lucrează într-un fel care Îi este propriu, dincolo de raţiunea noastră. Nu trebuie să fii prea logic în viaţa creştină.

Sunt anumite semne «exterioare» ce ne îngăduie să măsurăm cât de departe ne aflăm de Dumnezeu: Oare urmăm noi cuvântului Evangheliei? Am ajuns noi oare la desăvârşire, adică la dragostea pentru lumea întreagă, fără deosebire între prieteni şi vrăjmaşi?

Nu este deosebire între poruncile lui Hristos şi viaţa lui Dumnezeu însuşi.

Petrecând în poruncile Lui, devenim în chip organic asemeni lui Hristos.

“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia : Reîntregirea, 2014