Din sfaturile Părintelui Sofronie: Calea cea mai simplă este de a asculta, şi nu de a porunci

0
171

toamna1

Tot ceea ce este, fiinţează pentru că Dumnezeu gândeşte lumea. Dumnezeu gândeşte lumea şi lumea fiinţează. De veţi căuta voia lui Dumnezeu în simplitate şi smerenie, Dumnezeu poate preschimba orice situaţie, până şi cea mai negativă. Astfel, de veţi asculta de părintele vostru duhovnicesc şi veţi avea încredere în el, să nu vă fie frică de a fi prost călăuziţi. Dumnezeu întotdeauna va găsi mijlocul de a vă descoperi adevărul. A umbla întru ascultare înseamnă a vă face inima mai simţitoare faţă de fiece mişcare duhovnicească din viaţa voastră.

Nu are însemnătate faptul că viziunea duhovnicului nostru este nedesăvârşită. În măsura în care faptele noastre sunt săvârşite în ascultare şi credinţa în Hristos, Dumnezeu le va îndrepta. Ceea ce părea greşit se va arăta a fi drept. În schimb, ceea ce părea drept minţii noastre, adesea nu va fi decât răsfrângerea voii noastre păcătoase, şi Dumnezeu nu va fi cu noi.

Calea cea mai simplă este de a asculta, şi nu de a porunci. Este războiul cel mai puternic împotriva patimilor.

Pentru a înţelege taina mântuirii în Hristos trebuie să trecem prin calea ascultării. Şi a o săvârşi cu multă luare-aminte. În măsura în care viziunea sa este dreaptă, omul poate avea o insuflare foarte înaltă făcând munca cea mai simplă, ca de pildă bucătăria. În schimb, fără ascultare, fie el patriarh, episcop sau preot, se poate pierde.

Purtăm în noi păcatul strămoşesc, această otravă a celei dintâi ispite a lui Adam în Rai – «Veţi fi ca Dumnezeu» -însă ascultarea ne poate slobozi de ea.

Totul atârnă de legătura noastră cu Dumnezeu. De vom avea încredere în pronia Sa, vom avea şi îndrăzneala de a urma cuvântului duhovnicului nostru. Logica proprie vieţii zilnice şi minţii noastre nu este destul. Dumnezeu părăseşte pe cel ce are prea multă încredere în propria sa înţelegere. Nu are însemnătate că un cuvânt este potrivnic nouă, că un sfat este împotriva bunului simţ; dacă suntem gata a-l urma, de vom avea încredere în el, Dumnezeu întotdeauna sfârşeşte prin a rândui lucrurile într-un sens pozitiv. Taina ascultării este una din realităţile de cea mai mare însemnătate în calea mântuirii.

Dumnezeu să vă păzească! Iar voi, păziţi atitudinea dreaptă! Din afară nimic nu se vede; este o viaţă ce nu are nimic deosebit. Ci înlăuntru, din pricina ascultării, suntem într-o stare de neîntreruptă încordare. Aşa trebuie să fie creştinul: un «cablu» de înaltă tensiune pe care o păsărică se poate odihni fară nici o primejdie, dar prin care trece o energie în stare a face să explodeze întreaga lume. Iată cum vom avea intrare în vecinica împărăţie a lui Hristos.

“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014