Din meditațiile lui Tolstoi: Viaţa oamenilor e smintită. Şi viaţa cea veche, şi cea nouă

0
158

CruceLumina
1907

Viaţa oamenilor e smintită. Şi viaţa cea veche, şi cea nouă sunt smintite şi se luptă între ele. Viaţa smintită care a îm­bătrânit se consideră înţeleaptă, noua viaţă smintită se con­sideră progres: credinţa, politica, ştiinţa, arta, pedagogia, industria, comerţul, finanţele, agricultura, presa, relaţiile dintre sexe, medicina, psihiatria, tutunul, vinul. Totul e la fel de smintit, şi vechiul, şi noul. (9 iunie)

Lumea mi se dezvăluie într-un anumit moment al evoluţiei sale, şi mi se dezvăluie mie ca om (şi celorlalţi oameni) într-un anumit ritm, cu aceeaşi repeziciune, ca o roată a orelor care se învârte constant. Pot să-mi imaginez fiinţele care au devenit oameni cu mii de ani în urmă, în clipa când erau animale, pot să-mi imaginez lumea şi peste sute de mii de ani, când lupul va sta alături de miel (când va deveni ierbivor sau va fi îmblânzit). Acestea se referă la momentul dezvăluirii, dar pot să-mi imaginez şi un ritm al dezvăluirii mai lent sau mai rapid decât al nostru. Chiar şi numai această schimbare de ritm va face posibilă existenţa celor mai diverse şi de neînţeles pentru noi făpturi. (9 iunie)

Scopul principal al civilizaţiei actuale e scăderea volumului de muncă şi creşterea plăcerilor trândăviei (civilizaţia iudai­că: inactivitatea este o condiţie a raiului), în timp ce princi­palul bine al omului în plan material ar trebui să facă astfel încât munca să devină mai plăcută. În cadrul actualei civi­lizaţii, omul şi bucuriile lui sunt jertfite profitului. Aburul în locul calului, semănătoarea în locul mâinii, bicicleta, motorul în locul picioarelor ş.a.m.d. (9 iunie)

Ce mai rău la medicină e că stă în calea solemnităţii liniştite a procesului morţii. (9 iunie)

Cea mai sigură metodă de a alunga îndoielile şi a te întări față de sursa îndoielilor e propovăduirea, să-i înveţi pe alţii lucrul de care te îndoieşti. (9 iunie)

Când omul este lipsit de capacitatea de a vedea, nu mai poa­te deosebi lumina de întuneric. Tot astfel şi omul lipsit de conştiinţa divinităţii sale pierde posibilitatea de a deosebi binele de rău. (9 iunie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here