Din meditațiile lui Tolstoi: Omul s-a încurcat atât de tare încât orice ar face e rău

drum-succes1907

Viaţa adevărată, serioasă este numai cea care urmează legea supremă recunoscută; însă viaţa călăuzită de pofte, pa­timi, raţionamente este numai anticamera vieţii, pregătirea ei, e somn. (15 septembrie)

Așa cum în om, pe măsură ce îmbătrâneşte, se manifestă tot mai multă bună înţelegere cu puterea veşnică a lui Dum­nezeu, la fel se manifestă această bună înţelegere în întreaga lume, pe măsură ce trece timpul. (15 septembrie)

Nimic nu te cheamă să schimbi şi să îmbunătăţeşti rân­duielile existente, dar toată forţa vieţii ce se află în tine te cheamă să schimbi şi să îmbunătăţeşti viaţa ta lăuntrică, spirituală pentru ca Dumnezeu să se arate din ce în ce mai mult în tine. (15 septembrie)

Omul s-a încurcat atât de tare încât orice ar face e rău, ca răscrucea din povestea cu voinicul. Pare să n-aibă nicio ieşire, şi oriîncotro se va duce va fi rău. Numai dacă va primi iluminarea lăuntrică va înţelege că nu trebuie să alea­gă nimic, ci doar să-l recunoască pe Dumnezeu în sine şi să se dăruiască Lui, adică să se dăruiască iubirii. Iar atunci nu mai trebuie să alegi nimic. Mergi pe ce cale vrei, toate sunt bune. (15 septembrie)

Se spune: încearcă numai să trăieşti doar tu în legea iubi­rii, în timp ce toţi oamenii din jur vor trăi ca toată lumea, te vor jefui, te vor chinui, îşi vor bate joc de tine. Aşa spun oamenii, dar nu-i adevărat. Nu poate să fie aşa. Iubirea şi mintea nu se află numai în mine, ci în toţi oamenii. Nu putea Dumnezeu să pună în noi iubirea şi mintea, o parte din Sine, numai pentru ca nouă să ne fie rău de vom încer­ca să trăim în iubirea care a fost sădită în noi şi care ne atrage. Nu poate să fie aşa. (15 septembrie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas