Din meditațiile lui Tolstoi: Omul e totul şi nimic, iar el crede că e ceva

0
190
Translate in


1908

…M-am întrebat de ce scriu asta? Nu e cumva doar o do­rinţă personală de a primi ceva pentru mine? Şi pot răs­punde cu tărie că nu, dacă scriu e numai fiindcă nu pot să tac şi aş considera că e rău să tac, cum aş considera că e rău să nu încerc să-i opresc din cădere pe nişte copii care alunecă în prăpastie sau sub roţile trenului.

Dacă în ceasul morţii sale omul crede că n-are nimic făcut, nu ştie ce-i viaţa. Trebuie să continue să facă ce-a făcut întreaga viaţă, să-şi elibereze sufletul. (1 ianuarie)

Orice concepţie asupra vieţii ai avea, ajungi la ceva despre care știi ce este, dar nu poţi exprima în cuvinte. Asta e toată credința. (1 ianuarie)

Omul e totul şi nimic, iar el crede că e ceva. Asta e greşea­la, păcatul. De aici prejudecata personalităţii. (1 ianuarie)

Materialiștii definesc conceptele prin concepte şi mai indefinite decât ce definesc ele. De exemplu: „Criteriul veridicității este posibilitatea activităţii raţionale.” Definind materia, lumea, mişcarea şi relaţiile dintre ele, oferă afirmații mult mai de neînţeles decât conceptele: suflet, spirit, Dumnezeu. (1 ianuarie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas