Din meditațiile lui Tolstoi: O fiinţă desăvârşită nu poate avea conştiinţă

0
138
Din meditațiile lui Tolstoi: O fiinţă desăvârşită nu poate avea conştiinţă
Din meditațiile lui Tolstoi: O fiinţă desăvârşită nu poate avea conştiinţă

Din meditațiile lui Tolstoi: O fiinţă desăvârşită nu poate avea conştiinţă

1908

Ce încep să simt (cum spunea Hristos, uneori Mă veţi vedea, iar alteori nu Mă veţi vedea) este o eliberare ciudată şi fericită de trup, simt numai viaţa mea, fiinţa mea spirituală, un fel de indiferenţă faţă de tot ce e vremelnic, şi am conştiinţa liniştită, fermă că existenţa mea e adevărată. De fapt, nu pot exprima limpede lucrul ăsta, cel puţin acum nu ştiu s-o fac. (31 ianuarie)

Din meditațiile lui Tolstoi: O fiinţă desăvârşită nu poate avea conştiinţă

Acelaşi lucru, dar din altă perspectivă. Uneori nu-mi simt trupul, dar simt viaţa mea şi a celorlalte fiinţe. (31 ianuarie)

Izvorul a ceea ce numim conştiinţă e contradicţia dintre cerinţele spiritului şi cerinţele trupului, conştiinţa imperfecţiunii noastre. O fiinţă desăvârşită nu poate avea conştiinţă. (31 ianuarie)

Dacă ar exista numai trupul fără cerinţele spiritului, nu am avea conştiinţa existenţei trupului, trupul n-ar exista, iar dacă ar fi numai spiritul, la fel, nu am avea conştiinţa lui, nu ar exista spirit. (31 ianuarie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas