Din meditațiile lui Tolstoi: Iubirea aduce vieţii cea mai mare bucurie

dragoste
1907

Dacă ai înţeles că eşti Dumnezeu într-o manifestare sepa­rată, în trup, despre ce fel de moarte a lui Dumnezeu mai poate fi vorba? Însă, dacă ai înţeles asta, nu poţi să nu ca­uţi eliberarea de rătăcire şi unirea cu Totul. Eliberarea ta de rătăcire se poate înfăptui numai prin iubirea faţă de Tot şi toate. Iubirea aduce vieţii cea mai mare bucurie. „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iu­bim pe fraţi” (Epistola lui loan). Simt o foarte mare bu­curie, m-am exprimat foarte bine. (7 septembrie)

Omul care trăieşte pentru viaţa trupească şi e condus de interese vremelnice seamănă cu pasărea care fuge cu pi­cioruşele ei firave pe pământ, chinuindu-se, fără să ştie de ce are aripi. (7 septembrie)

Lumea nu e Dumnezeu, dar lumea e manifestarea lui Dumnezeu. În sinea mea am conştiinţa lui Dumnezeu, pot să îl recunosc şi în oameni şi chiar în animale; am pe jumătate conştiinţa, înţelegerea lui Dumnezeu în plante. Însă în nisip, în particulele microscopice de materie şi în stele nu am conştiinţa Lui şi nu-l înţeleg pe Dumnezeu, dar nu pot să nu presupun că El se arată şi acolo fiinţelor mai sensibile şi mai înţelepte decât mine. (7 septembrie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas