Din meditațiile lui Tolstoi: E ciudat că sunt nevoit să tac

tacere-3
1907

Neîmpotrivirea la rău prin violenţă nu e poruncă, ci lege limpede a vieţii, inteligibilă pentru fiecare om şi pentru toala omenirea, ba chiar pentru tot ce e viu. Această lege se împlineşte fără încetare. Lupii degenerează, iepurii se înmulţesc. Legea asta, ca orice lege, e un ideal către care tinde de la sine tot ce-i viu şi către care trebuie să tindă orice om.

Legea asta pare incorectă numai când e reprezentată ca o cerinţă de realizare completă, iar nu (aşa cum trebuie înţeleasă) ca o tendinţă dintotdeauna, neîncetată, incon­ştientă şi conştientă spre realizarea ei… Nicolae cu Stolâpin şi revoluţionarii, distrugându-se pe sine, ei care sunt duş­manii neîmpotrivirii, contribuie inconştient la împlinirea legii. (26 octombrie)

E ciudat că sunt nevoit să tac lângă oamenii care trăiesc alături de mine şi vorbesc numai cu cei care sunt departe de mine în timp şi spaţiu, care mă vor auzi. (26 octombrie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas