Din meditațiile lui Tolstoi: Bătrâneţea şi moartea însăşi sunt un bine

1908

Starea mea de spirit e din ce în ce mai bună. Viaţa spirituală, lăuntrică, munca spirituală înlocuiesc tot mai mult viaţa trupească, şi mi-e din ce în ce mai bine în suflet. Ceea ce pare un paradox, că bătrâneţea, apropierea de moarte şi moartea însăşi sunt un bine, e un adevăr neîndoielnic. Simt asta. (9 februarie)

Creştinismul nu este deloc, aşa cum cred unii, nesupunere faţă de guvern, ci supunere faţă de Dumnezeu. (9 februarie)

Indiferent prin ce mijloace ar încerca oamenii să se dezbare de violenţă, prin unul cu siguranţă nu se poate scăpa de ea: prin violenţă. (9 februarie)

Una din două, ori facem un efort intelectual, încetăm să ne mai supunem guvernelor şi recunoaştem necesitatea supunerii faţă de Dumnezeu, ori continuăm să trăim aşa cum trăim. Dar dacă alegem această din urmă cale, trebuie să ţinem minte ce s-a vădit, că păşim inevitabil spre pieirea trupului şi a sufletului. (9 februarie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas