Din istoria vizuală a artei – Opera timpului

Capela Sixtina

(CREAREA LUI ADAM-MlCHELANGELO, I536 FRESCĂ CAPELA SIXTINĂ, ROMA)

Curgerea anilor schimbă operele, în mod mai mult sau mai puţin inexorabil, rapid, profund, ireversibil, subliniază “Istoria vizuală a artei” (Larousse), ediție coordonată de Claude Frontisi.

În anul 1315, Simone Martini pictează Maestăm primăria din Siena, iar după şase ani este chemat pentru a o restaura. Alfred Bruyas, prieten şi mecena al lui Eugène Delacroix, este dezamăgit că pânzele pe care le admirase cu zece ani înainte se învechiseră.

Arta contemporană acceptă şi chiar organizează distrugerea programată a producţiilor sale. Lucrările de restaurare pun o mulţime de probleme contradictorii, ale căror soluţii rămân nesatisfăcătoare; trebuie să restituim operelor starea lor iniţială -însă care este starea iniţială? Ce facem cu adaosurile, în special în arhitectură?

REMBRANDT

(RONDUL DE NOAPTE – REMBRANDT, 1642, ULEI PE PĂNZĂ, 359 x 438 CM, RIJKSMUSEUM, AMSTERDAM)

Restaurarea frescelor de pe plafonul Capelei Sixtine a suscitat cândva multe polemici. Culorile vii redescoperite i-au şocat în special pe amatorii mai înclinaţi să aprecieze patina straturilor murdare acumulate în timp decât îndrăzneala cromatică a lui Michelangelo.

Iar creaţiei lui Rembrandt, preţiosul Rond de noapte, reprodus în “Istoria vizuală a artei” înainte de restaurare, i-a fost redată strălucirea diurnă printr-o bună curăţire. Câte nu s-au mai scris şi presupus de-a lungul timpului despre aceste opere, acum infirmate de noul lor aspect care, adesea, ne surprinde!

Angelina Petra

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here