Din istoria vizuală a artei – Manuscrisele anluminate

0
406
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

manuscrise

Deşi nu este indispensabilă în înţelegerea textelor, anluminura devine în scurtă vreme un complement major al scrisului. Din per­spectivă religioasă, aceasta apare adesea ca un comentariu teologic, iar din cea laică, explică sau exagerează textul, consemnează “Istoria vizuală a artei” (Larousse), ediție coordonată de Claude Frontisi.

Încă din Antichitatea Târzie, utilizarea pergamentului a permis apariţia cărţii legate. Se utilizează o piele întreagă, care apoi este pliată pentru a forma un caiet. Codex-ul, carte legată, s-a obţinut prin asam­blarea mai multor caiete. Două coperte late, în general din lemn, cu sau fără decor, au rolul de a proteja lucrarea. Exemplarele scumpe erau îmbrăcate în plăci de fildeş sau în metal preţios (aur sau argint).

Inventarea codex-ului, rezistent şi uşor de transportat, pare a sta la originea răspândirii imaginilor, începând din secolul al V-lea. La Roma, anumite ateliere de copişti reproduc manuscrise anluminate: literatură păgână (Homer, Vergiliu) şi opere creştine (Vechiul şi Noul Testament). Acestea din urmă sunt ilustrate cu numeroase vignete, adesea inserate în text, care încearcă să transpună vizual cele mai mici detalii ale scrierii. Astfel, Geneza din Biblia denumită „de Cotton” conţine cel puţin 330 de ilustraţii. Această răspândire înfloritoare a imaginii, prea puţin cunoscută din cauza deteriorărilor, a fost, prin intermediul copiilor, sursa majoră a iconografiei creştine a Evului Mediu.

Alegerea semnificantului

poza 1manuscrisele anluminate

(Intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim Floriile, cca 1100, Sacramentar din Limoges Biblioteca Naţională a Franţei, Paris)

Această imagine, compartimentată în două registre egale suprapuse, unde îşi au locul Hristos, doi apostoli şi locuitorii Ierusalimului care îl întâmpină pe Mântuitor, este caracterizată prin claritatea organizării sale. Personajele principale, aşezate în prim-plan, se detaşează pe un fond abstract albastru. Un contur negru, foarte accentuat, marchează personajele şi elementele esenţiale ale modelajului, care este susţinut şi prin aplicarea de zone de alb peste fonduri colorate uni. Tehnicile folosite evocă clar modul de aplicare a culorilor în pictura murală. Pentru a desăvârşi înţelesul scenei din registrul inferior, sunt arătate numai Hristos şi personajele ţinând ramurile de palmier. Această claritate a exprimării serveşte descifrării semnificaţiei ascunse a imaginii, din care este alungată orice tratare realistă.

Scriptcria şi opera ei

În Evul Mediu Timpuriu, producerea de manuscrise se realizează în mănăstiri, devenite unicele lor păstră­toare. Transmiterea selectivă a literaturii antice, care ne-a parvenit aproape în totalitatea sa pe această cale, se explică printr-un mare respect pentru opera scrisă. Totodată, esenţialul îl constituie difuzarea textelor sfinte, unde anluminura, oricât de elaborată ar fi, pare adesea doar o simplă ornamentaţie. În epocile carolingiană şi ottoniană, unele ateliere devin mari centre preferate de suverani, aici imaginea putând fi concepută ca un veritabil comentariu teologic sau ca o afirmaţie dogmatică. În secolele al XI-lea şi al XII-lea, experienţe stilistice variate se elaborează numai în cadrul monastic sau bisericesc.

Ateliere laice

Încă de la mijlocul secolului al XII-lea, artiştii marilor oraşe, ca Parisul, nu mai sunt legaţi, în mod obliga­toriu, de o mănăstire sau de o biserică, ci încep să formeze grupuri semiprofesionale. Dezvoltarea univer­sităţilor, începând din secolul al XlII-lea, îi incită încă şi mai mult pe meşterii cărţii să se organizeze într-un corp de meserii şi să-şi îmbogăţească capacitatea de producţie. Laicizarea meseriei de anluminist este sprijinită deopotrivă de membrii Curţii, apoi de cei ai înaltei burghezii, dornici să posede, la rândul lor, cărţi de devoţiune (Livra d’Heure&) şi texte profane (romane cavalereşti, roman de Renard, scrieri prelucrate după cele antice).

O noutate: satira socială

poza 2 manuscrisele anluminate

(Charivari, cca 1320- Romanul lui Fauvel, 46 x 33 cm, Biblioteca Naţională a Franţei, Paris)

Compus pentru Curte, acest roman satiric al lui Gervais de Bus, notar al cancelariei regale, este un rechizitoriu pe ton comic la adresa politicii consilierului principal al lui Filip cel Frumos, Enguerrand de Marigny. Acesta din urmă este reprezentat aici sub înfăţişarea unui cal numit Fauvel, fiecare literă fiind iniţiala cuvintelor flatare, avariţie, viclenie, versatilitate, egoism, laşitate. Opera este ilustrată cu o însemnată serie de vignete acordate la tonul textului, desene în cerneală, trasate de o peniţă alertă şi colorate uşor. Unul dintre episoadele celebre prezintă vacarmul (charivari) de sub ferestrele parizienilor pe timpul nopţii cu ocazia recăsătoririi lui Fauvel cu Falsa Glorie.

Un meşteşug de lux

poza 3 manuscrisele anluminate

(Confecționarea unui manuscris anluminat, cca 1233, Manuscris realizat la Hamburg. Anluminură, Biblioteca Regală Copenhaga)

Aceste patru anluminuri, înscrise în compoziţia literelor iniţiale, ilustrează etapele de fabricare a unei cărţi anluminate, la începutul unei perioade de transformări. Altădată, acest tip de operă era realizat în ateliere monastice. În această reprezentare, diviziunea muncii cu laicii pare bine stabilită.

Dacă prelucrarea materiei prime a fost încredinţată întotdeauna laicilor, intervenţia acestora ca artişti pare a fi o inovaţie a secolului al XIII-lea. În această epocă, sunt atestate la Paris câteva ateliere laice.

Etapele de fabricaţie

Prima ilustraţie prezintă prepararea pielii întinse pe un cadru de lemn (alături figurează un cuţitaş pentru răzuit, care permite netezirea suprafeţei pielii) şi înmânarea pergamentului unui sfânt călugăr aureolat, purtând haina cu glugă şi mâneci largi, de către un laic, înveşmântat cu o tunică şi bonetă pe cap.

A doua ilustraţie prezintă un călugăr aflat în scriptorium, ocupat cu fabricarea, prin îndoire, a caietelor, care prin legare vor forma codex-ul, după decuparea marginilor neregulate. O a treia ilustraţie reprezintă un alt călugăr care trasează cu stiletul său liniatura care îl va ghida pe călugărul scrib. În a patra ilustraţie, munca de anluminare (ornarea cu miniaturi) este încredinţată unui laic care poate fi văzut pictând un portret de dimensiunea paginii.

Angelina Petra

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here