Din istoria vizuală a artei – Gând şi imagine

0
355

frumosArta nu cunoaşte nici frontiere geografice, nici limite temporale, ci îşi confundă originile, existenţa şi durata cu cele ale societăţilor omeneşti, se subliniază în “Istoria vizuală a artei” (Larousse), ediția coordonată de Claude Frontisi.

De-a lungul anilor, eliberată de canoane, arta n-a încetat să evolueze în paralel cu dobândirea autonomiei, consolidându-şi astfel ascendentul în cadrul culturilor, al instanţelor religioase şi laice, sporindu-şi ponderea, uneori până la exces, în economia schimburilor.

Îmbrăcând aspecte diferite, mobile şi dificil de constrâns în nişte limite din ce în ce mai permeabile, aceste manifestări îşi regăsesc numitorul comun în simbolistica formelor şi a semnelor.

În toate domeniile

Arta este prezentă în toate domeniile culturii şi ale cunoaşterii. Încercarea de cuprindere a acestui imens domeniu face absolut necesară multiplicarea abordărilor.

Printre acestea, tot ceea ce examinează organizarea socială (în special raportul masculin-feminin), imaginarul, limbajul, ştiinţele şi tehnicile ocupă un loc esenţial într-un concert în care istoria îşi asumă rolul de dirijor.

Căutări artistice

În ciuda presiunilor culturale legate de artă, căutări artistice recente şi cu o largă deschidere converg în direcţia spaţiului individual experimental. Apărute pe la mijlocul anilor 1960, ele s-au concretizat în primul rând în cadrul reînnoirii pedagogiei şi a cercetării.

Activitatea muzeelor s-a deschis, în egală măsură, acestui tip de preocupări. Manifestările  consacrate prezentului artei ca şi trecutului se adresează unui public considerabil lărgit şi întinerit, iar evenimentele organizate de instituțiile de cultură, relate de mass-media, o dovedesc din plin.

Carmen Vîntu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here